Drumul spre Singapore

Dupa intreaga corvoada din aeroportul de la Sydney eram extraordinar de obosita. Zborul pana la Darwin a trecut destul de repede (desi cu o intarziere de ore), dar combinat cu asteptarea pentru urmatorul zbor si trecerea oceanului a echivalat cu o oboseala cronica.

Desi mai zburasem noaptea, abia dupa zborul acesta mi-am dat seama cat de frumos este sa privesti cerul intunecat din vazduh. Toti in jurul meu dormeau, indiferenti spectacolului magnific oferit de natura. Pe cer era o luna plina, imensa si frumos detaliata, ce lumina oceanul linistit de dedesubt. Absolut magic! Asa trebuie sa te simti cand zbori in spatiu.  O atmosfera ce indeamna la filozofie. Asa ca, fara vreun efort special, mi-am dat seama cat de mult se aseamana sufletul uman cu o pestera – o pestera subacvatica, atunci cand e multumit/plin (linistita si calma), o pestera terestra, atunci cand e nefericit/gol (cu ecou, plina de curenti de aer rece si umezeala incomoda).

In Singapore imi gasisem destul de usor o gazda, desi destul de departe de centrul orasului. Gazdele s-au oferit sa ma ia de la aeroport, asa ca nu le-am refuzat. Doar ca au venit cu metroul,  cheltuind banuti degeaba. Erau studente, destul de modeste – dupa cate am putut eu sa-mi dau seama, asa ca mi-a parut rau pentru aceasta risipa. Datorita oboselii si vinovatiei pentru lipsa de comunicare, drumul pana la noua mea „casa” – cel putin pentru cateva zile – l-am simtit ca pe o corvoada. Am luat un taxi si, pentru ca nu schimbasem inca bani, le-am lasat pe fete sa plateasca, evident insistand ca le voi inapoia banii cu prima ocazie. M-am mai linistit! Macar drumul de intors sa il platesc pentru ele!

Gazdele mele sunt doar domnite – o mama si 3 fete. Toate poarta ochelari, lucru care le da un aer intelectual. Defapt, sunt culte si foarte finute. Imi plac foarte mult. Fata cea mai mare era cea in grija careia se pare ca ma aflam. Daca as fi trait in Singapore, cred ca am fi devenit prietene bune. Si ea parea sa simta aceeasi dezamagire si nevoie de prietene adevarate in viata ei, ca si mine.

Partea care imi place cel mai mult din casa lor este biblioteca. Sunt asiatice, dar vorbesc perfect engleza. Stiam ca se vorbeste engleza in Singapore, dar tot m-a frapat cat de usor era sa interactionez in aceasta limba aici.

Si, o mare bucurie, au pisicute! Cata alinare pot aduce animalutele! Cel mic, pe nume Stormey, e o vedeta... are si pagina lui de FaceBook! :)

O zi s-a incheiat...