Planul

Am auzit de CouchSurfing. Nici nu mai stiu cum sau de la cine. Ideea imi place, dar ridica si multe intrebari. Si totusi, de ce ma surprinde, in aceasta lume a internetului, ca exista asa ceva?

Ideea i-a venit unui american, care cumparand un bilet ieftin spre Islanda, se gandeste sa trimita un email in masa multor studenti din locatia vizitata si sa ii roage sa ii ofere un loc de dormit. Spre surpinderea lui, multi i-au raspuns pozitiv si, ospitalitatea lor neoprindu-se acolo, a reusit sa descopere orasul din perspectivele localnicilor, si nu a unui simplu turist inghesuit si pierdut in masele agitate si nervoase de alti turisti.

CouchSurfing este o platforma unde gazdele - oameni ce au o canapea libera si dorinta de a cunoaste sau doar ajuta semenii - pot intra in contact cu calatorii. Fiecare are un profil, unde poate fi contactat si unde poate primii recomandari de la cei cu care a intrat in contact. O idee simpla, care se bazeaza foarte mult pe incredere.

Nu cunosc pe nimeni care sa fi folosit CouchSurfing. Ideea, spusa altora, pare destul de dubioasa. Si eu care credeam ca sunt persoana cu cea mai scazuta incredere in bunatatea oamenilor dintre toti prietenii sau cunostintele mele… Adevarul e ca imi doresc sa fie o solutie viabila, pentru ca altfel nu vad cum pot calatorii singura prin Asia. Si, m-am decis s-o fac. Defapt, simt ca trebuie sa o fac. Ideea mi-a intrat in cap si, mult mai pregnant, in suflet, si nu imi da pace!

Incep pregatirile: trasee peste trasee, evident in functie de cea mai eficienta si ieftina varianta, incluzand cat mai multe din atractiile tarii, vize, multi bani pentru vize (taxe consulare dar si bilete de avion, ca altfel nu primesc vizele), mult timp pentru vize, si timpul e scurt, pentru ca am decis sa plec cat mai repede… Nu mai pot astepta, nu mai vreau sa astept!

Traseul decis este: Bucuresti – escala in Dubai pentru o noapte si o zi (am citit pe internet ca pot sa iau o viza de tranzit de la aeroport gratuita si sa arunc un ochi si pe acolo) – India (Jaipur, Agra, New Dehli) – Thailanda (Bangkok, Chiang Mai, manastire budista aproape de Chiang Mai pentru meditatie, alte locuri daca am timp, Bangkok) – Macao – Hong Kong – China (Shanghai, Beijing, poate altceva daca am timp) – Japonia (Tokyo, Kyoto, Osaka, poate mai mult daca am timp) – Australia (Cairns pentru reciful de corali, Brisbane care am auzit ca e comparativa cu Melbourne, Sydney, poate mai mult daca am timp) – Noua Zeelanda (daca mai am bani) – Singapore – Malaysia (Kuala Lumpur) – India (sudul pana la Mumbai, unde am auzit ca pot sa stau pe platourile Bollywoodiene ca figurant si sa primesc si ceva bani, nu mult, evident, dar e o idee amuzanta) – Dubai (2-3 zile de sky-scrapers si lux) – Bucuresti.

In mijlocul pregatirilor, nu mult dupa ce mi-am creat profil pe CouchSurfing, un american cu un nume ciudat caruia nu i-am dat mare importanta initial, ma contacteaza si imi spune ca e in vizita doar pentru un weekend in Bucuresti, ca are cazare, dar ca nu stie pe nimeni aici. Ma intreaba daca ne putem intalnii in seara aceea. Ce complicat! Aveam deja intalnire cu niste prieteni, o intalnire mai restrasa, si nici nu simteam ca pritenilor mei le-ar face placere sa intalneasca un necunoscut.

Mi-am dat seama cat de greu o sa-mi fie sa-mi gasesc gazde, si, in pofida retinerilor mele (in afara de intalnirea deja stabilita, mai era si o zi destul de mohorata si racoroasa), am decis sa ma intalnesc cu el inainte. O sa analizez care e situatia pe moment si decid cum o sa continue seara. Oricum sunt o persoana foarte empatica, acum intra in joc si superstitiile. Nu pot sa incep cu un refuz. Ce semeni, aia culegi – spune un proverb pe care eu il consider foarte intelept.

Datorita unor incurcaturi si, mai ales, a timpului scurt in care ar fi trebuit ca totul sa decurga perfect pentru a avea timp sa il cunosc cat de cat pe primul meu CouchSurfer inainte de a decide daca sa il prezint sau nu prietenilor mei, nu mai am timp de mai mult decat o simpla aruncatura de ochi. In plus, nu as fi putut sa il las singur oricum acum, poate decat intr-un caz extrem in care se dovedea a fi cine stie ce ciudat.

E un baiat inalt si slabut, destul de timid, sau poate doar cu bun simt, cu numele Vir. Total atipic fata de ce m-as fi asteptat de la un american (nu ca ar fi prima oara cand cunosc unul). Oricum, pornim spre locul de intanire cu prietenii mei – strada Smardan. Desi a plouat putin si s-a mai racorit, nu vrem sa renuntam la terase inca. Pe drum aflu ca lucreaza in New York si ca a decis sa faca o excursie in Romania pentru ca persoanele pe care le-a cunoscut din Romania i s-au parut foarte dragute. Asta mai rar am avut ocazia sa aud, si intotdeauna venind de cat mai departe.

Bine dispusi, ne intalnim cu prietenii mei si, spre surprinderea tuturor, una dintre prietenele mele si Vir lucrasera in aceeasi companie si se stiau din New York. Incredibil cat de mica este lumea totusi! De bun augur, ma gandesc eu! In plus, aflu cate ceva despre CouchSurfing (nu primesc incurajari pentru a sta cu gazde indiene, dar primesc promisiuni de ajutor in gasirea unei gazde in New Dehli). Vir era din India. Ar fi trebuit sa imi dau seama dupa nume. J

Si… imi dau demisia! Acum e decis totul! Am platit bilete de avion pentru a parcurge jumatate de glob, nu mai pot da inapoi. J Dar cine ar vrea?!? Si totusi, cum o sa fie totul? Quelle émotion!!!