Din Kuala Lumpur am luat trenul spre Singapore – in sfarsit, mult ravnitul mijloc de transport terestru! Asteptarile mi-au fost dezamagite, insa. Ce e drept, am trecut pe langa o padure tropicala, dar chiar nu a fost atat de impresionanta pe cat o vazusem la televizor. Oricum, nu dintr-un vagon de tren.
In schimb, in tren am primit aceasta carte de imbarcare!!!
Inchipuiti-va socul si stresul produs de mesajul „DEATH for drug traffickers!”. Aia din Australia deja ma acuzasera ca as avea urme pe telefonul mobil, ce i-ar opri pe astia sa ma acuze de asa ceva? In plus, vazusem destule emisiuni in care li se plantasera unor oameni inocenti droguri sau arme pentru trecerea de granita incat ideea sa imi dea fiori. Daca astia iti confisca guma de mestecat, este foarte posibil sa se tina de cuvant in ceea ce priveste aceasta amenintare mult mai serioasa!
In Johor Bahrn, oras la granita unde stationarea a fost anuntata a fi mai lunga, am coborat pentru a ma aproviziona. Imi era sete si foame. Cand sa ma intorc la tren, il vad plecand. Nu m-au mai lasat sa ies nici macar pe peron. Nu facusera nici un fel de anunt, nici macar in Malay si cei pe care ii intrebasem cat stationeaza ori nu intelesesera ori nu mi-au spus ca perioada de stationare difera in functie de schimbarile atmosferice din fiecare zi?!? Frustrant!!!!
Oricum, eram la granita cu Singapore, iar cum gazdele mele stateau intr-un cartier in nordul Singaporeului, destinatia mea era destul de aproape de unde fusesem abandonata de tren. Problema era sa ma si inteleg cu oamenii din jur de la care aveam nevoie de informatii... Cand ai nevoie de ajutor, atunci parca dispar toti cei ce stiu engleza!!!
Pana la urma s-a dovedit a fi mai rapid si ieftin (daca va puteti inchipui asa ceva!). Am luat un autobuz care m-a costat mai putin sa trec o granita decat daca ar fi fost sa ma aduca de la gara pana la casa fetelor!!! Singapore e scump!!!
Diferenta dintre cele doua calatorii era ca trebuia sa trec granita pe jos si sa schimb autobuzele (fara extra cost, insa)!
Granicerii au fost neasteptat de draguti si zambareti, neavand nici macar nevoie de bilet de iesire din Singapore! Numai Australia protejeaza din exterior granita teritoriului Singapore?!? Vecinii par sa fie mult mai relaxati!!! Anyway... Trecem peste frustrarile produse de birocratie... Ce e drept, australienii mi-au amintit mult de norvegieni din puctul de vedere al inflexibilitatii exacerbate la nivel de aplicare a regulilor scrise...
Dupa o noapte la dragutele mele gazde singaporiene si despartirile de rigoare (le placeau dulciurile asa ca pe langa alte prostioare le-am luat si dulciuri – si in tara asta as face o avere daca as deschide o cofetarie europeana!!! ), imi iau lucrurile si ma indrept dinnou spre Australia.
Destinatie: Sydney, prin Darwin! Darwin nu mi-a fost recomandat ca oras de vizitat (zona de mlastini infestata de crocodili, nu-mi suna atragator).
Zborul a fost ca toate celelalte, obositor, dar la sosire m-am asigurat sa arat ca restul lumii – mi-am dat jos hainele groase ce ma protejasera de undele cryptoniene ale aerului conditionat, mi-am aranjat bagajele inainte de a ajunge in apropierea gardienilor, am aruncat toate produsele alimentare pe care le mai aveam... In principiu, am facut cat mai putine miscari dubioase posibil!!! Nu mai am rabdare sa ma controleze dinnou!!!
Ce credeti ca s-a intamplat? Am trecut de prima runda de graniceri, dar la verificarea pasapoartelor incep sa faca figuri. Defapt, nici macar atat nu pot spune, pentru ca m-au tras deoparte in cateva secunde.
Ii vad cum, tacticos, isi pun manusi de plastic. Grrr!!! Incep sa imi scotoceasca prin bagaj... Cat de enervant! Incerc sa imi pastrez rabdarea, deja uzata, fac haz de necaz, sau cel putin incerc... Foarte nereceptivi!
Imi gasesc punga cu scoici. Oops! Sa nu am probleme! La luasem de pe o plaja din zona recifului de corali. Ii asigur ca pot verifica usor ca nu le-am rupt din recif ci doar cules de pe plaja... sper sa nu fie ilegal! Doamna care imi verifica bagajul il intreaba pe un tip din spatele ei (australianul asta nu e rau, mai ales ca isi arata un zambet – lucru greu de gasit la granitele Australiei, cel putin fata de mine) si amandoi se amuza pe tema faptului ca scoicile au iesit din tara si s-au intors inapoi... Mi le lasa! Foarte bine, ca imi plac si am depus ceva efort sa le culeg! Poate fac cadouri pentru prietenii mei din Romania din ele, cand ma intorc!!!
Nu le ia mult si se plictisesc sa mai scotoceasca prin bagaj si sa ma intrebe de ce m-am intors in Australia si ce intentii am. Eram deja in sistemul lor cu faza cu CVurile de la prima intrare! Sincera sa fiu, nu m-am mai simtit atat de discriminata ca aici decat in Germania dupa Revolutie. In primul rand, am viza cu multiple intrari pe o perioada de un an. Daca nu vreti sa le acordati aceasta libertate oamenilor, nu le mai dati vize de genul asta! Nu are nici un sens sa va dati drept easy-going si sa-i torturati la intrarea in tara de fiecare data!
Oricum, nu au de gand sa ma lase sa trec. Ma duc intr-o camera in spate, izolata, bagajul il las afara. Sunt doar eu intr-o camera extrem de friguroasa! Ce obsesie mai au astia cu aerul conditionat!
Nu trece prea mult si vine cu tip cu multe hartii. Imi pune intrebari intrusive, este agresiv... Dupa putin, revine si imi pune aceleasi intrebari (urasc sa repet acelasi lucru de mai multe ori aceleiasi persoane!), de data asta inregistrandu-ma, si notand ce raspund... Ma pune sa semnez... Imi spune ca desi am viza de intrare, ei imi pot oricand si fara vreo explicatie sa-mi refuze intrarea in tara. Si pleaca dupa ce ma intreaba daca imi e foame... Exact asta simt eu, taranoiule!
Ma lasa in incapere, fara sa-mi spuna pentru cat timp... Si stau, si stau... Si stau, si stau... Mor de frig!!! Au o paturica acolo, dar e extrem de subtire si ineficienta... Daca incep sa tremur de frig, poate ma iau iar drept consumatoare de droguri!!!
Singura intr-o incapere cu o masa, un fel de sofa fara spatar (pe care stau eu), un scaun pentru intervievator, si o camera de filmat prin care sunt umarita din camera alaturata... Cel putin asa cred... Cum ies din camera, cum incep sa se hlizeasca pe cine stie ce teme...
Individul imi spune ca se duce sa delibereze daca ma lasa sau nu in tara si ei se hlizesc ca niste papagali!!! Da, sunt furioasa... Pe langa faptul ca e total lipsit de profesionalism, este lipsit si de umanitate!
Anyway, imi asez capul pe maini pe masa din fata mea si ma linistesc. Intervine educatia mioritica primita in scoala, se pare... Accept orice outcome... Grijile pe care mi le fac sunt legate de costurile extradarii... Ma gandesc ca poate ma trimit acasa pe banii lor... Haha! Sunt amuzanta, nu? Chiar m-am gandit la asta! Daca nu ma lasa sa intru in tara, e un semn destul de clar ca nu am ce cauta aici. S-au purtat deja indeajuns de urat cu mine...
De la frig si de la retragerea din starea de lupta pentru supravietuire, am nevoi fiziologice! Incerc sa ies din camera. E inchisa! Ma simt claustrofoba!!! Prima oara cand sunt retinuta de autoritati! Pot spune ca am fost la inchisoare! Iar ma enervez din cauza jignirii pe care o simt... Oricum, incerc sa ii atentionez verbal, dar behaiala continua neintrerupta in camera alaturata. Incep sa fac semne la camera video si dupa un minut, aud reactiile din cealalta camera... Vine cineva si ma escorteaza la toaleta. Ce situatie de rahat! Ha! Bun jocul de cuvinte!!! Surprinzator, nu intra cu mine in baie! Nici nu am observat daca erau ferestre sau nu... Hehe... Am vazut prea multe filme!
Nu le ia mult dupa ce ma intorc in camera si vin sa imi comunice ca ma lasa sa intru in tara, dar ca daca ma prind muncind ilegal nu mai primesc niciodata viza (eu abia ma hotarasc sa muncesc legal, ilegal mi-ar fi imposibil sa gasesc ceva!). Si, oricum, cui ii pasa?!? Cine crezi ca mai vrea sa treaca pe la voi dupa experienta asta?!?
Pierdusem legatura cu avionul spre Sydney. Ma indruma la un domn care sa ma ajute cu un alt zbor. Ei aveau contract cu Quantas, companie australiana mai buna decat low-costul cu care venisem eu. Nu ma costa extra, super, dar in loc sa ajung in Sydney la ora 2:30, ajung la 8:30... Deci, m-au tinut ceva pe drumuri cu aerele lor de natiune dezirabila!!!
Cat urasc hotarele!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu