Conform teoriei yin/yang, drumul spre Sydney ar trebui sa compenseze intr-un mod pozitiv pentru intreaga aventura cu autoritatile australiane. Si chiar asa a fost. Zborul a fost lin si presarat cu mici minuni...
Am avut norocul sa stau la geam. Pentru confort cred ca locurile de la culoar sunt cele mai bune, dar locurile de la geam iti ofera posibilitatea sa contempli atat universul tau interior cat si pe cel exterior vazut in contextul sau superior. Si dupa intreaga agitatie din ultima vreme (vize expirate, schimbari de planuri, decizii ale caror rezultate nu le poti cuantifica si nici macar intrezarii daca vor fi pozitive sau negative, abuzuri de putere si discriminari venite de la oameni care se nasc egali cel putin ca drepturi cu toti semenii lor) chiar ca am la ce sa ma gandesc si sa contemplu.
Urmaream pe fereastra cum norii isi schimba grosimea, cum unghiul razelor de soare se modifica... si la un moment dat, privind afara pe fereastra , atentia imi e atrasa de o ciudatenie... Raze par sa porneasca dintr-un loc unde clar nu se afla soarele... Cum e posibil? E ca si cum exista un punct de energie lafel de puternic exact in fata mea... Asa ca scot aparatul foto si fac o poza...
Ramanand in starea contemplativa cu privirea afara, la un alt moment, altceva imi atrage atentia... Initial l-am prins cu coltul ochiului, pe urma a trebuit sa imi apropii pleoapele pentru a-l vedea... Si mi-a luat ceva timp pana am realizat ce este...
Asa se vede un curcubeu din zbor!!! Cel putin, asa cred eu... Ce altceva ar putea fi? In sfarsit, pot spune ca am fost in mijlocul unui curcubeu... :)
Pe drum incerc sa intrezaresc desertul australian (nu am fost niciodata intr-un desert, macar sa vad cum e sa zbori peste unul) si desi ar avea motive de suparare pe tema „civilizarii” impuse de oameni, natura revarsa isi fara limitari frumusetea in ritmul stiut de ea – e timpul apusului!!!
Ajunsa in Sydney, am nevoie mai mult decat oricand sa imi trag rasuflarea. Ma ocup cu nimicuri...
... vizitez un parc si observ „orasenizarea” pasarilor pe care am observat-o si in Romania...
... merg la cumparaturi... Nu pot spune ca simt atmosfera dinaintea Craciunului. Lumea este la cumparaturi, dar pare sa fie un ritm destul de apropiat celui normal...
... vizitez Wilson’s Point – o zona stancoasa ce se intalneste cu oceanul oferind imagini idilice si mici trasee pentru plimbarile in familie sau prieteni... evident, exista si povesti triste legate de tineri ce beau si isi pierd viata cazand de la inaltimea ametitoare sau despre sinucigasi care isi aleg acest loc pentru a-si duce planul la capat... Yin si yang peste tot, nu?
Un alt apus, de data asta de la Wilson’s Promontory catre Sydney – se intrevad turnul si podul si intreaga silueta a orasului de aici...
Si, daca va ganditi ca sunt norocoasa ca sunt in emisfera sudica, vara australiana este destul de ploioasa... Alte imagini de la Wilson’s Point si de pe plaja din zona...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu