China - Guangzhou, fostul Canton

Prima zi in Guangzhou... Trebuie oare sa ma spun ca nici un alt stil de pat nu mi s-a mai parut atat de fantastic ca cel indian? Probabil ca nu... Dar dupa o noapte destul de odihnitoare, a sosit prima zi adevarata de Guangzhou... Sau poate ca nu? Astazi am zis ca merg cu portughezii la Targul din Canton cu ultimele generatii de produse din China, dar si internationale.

Primul impact cu cultura chinez: un grup de angajati facand gimnastica sub indrumarea sefului... Cat imi displac mie sefii, dar cat mi-ar displacea in aceasta situatie! :) Glumesc! M-as simti cred ca mai bine decat la joculetele stupide de ice-breaking...

Ideea mi se pare foarte buna, desi pare ciudata la primul contact... Este o abordare destul de sanatoasa a interesului pentru bunastarea angajatului... Din cate stiu despre comunism, incentivurile financiare nu se prea pot folosii si adevarul e ca in societatea „democratica” lipsa de miscare isi spune cuvantul...

Buna dimineata!

Al doilea impact cu cultura chineza (pare sa te cam loveasca din plin de la inceput.... interesant cate are de spus): dupa ce am luat un taxi cu baietii, am ajuns la targ. Acolo, filtre  si controale cat cuprinde pentru a intra... Dupa experienta mea de cu o zi inainte, mai mult ca oricand inainte - cand oricum nu mergeam cu pasaportul dupa mine, nu aveam cu mine decat permisul de conducere.

Vorbim la biroul de inregistrari (pt ca e nevoie sa ma declar cumparator ca sa intru). Imi spun ca nu se poate decat cu pasaportul, dar daca este la un hotel pot suna ei sa discute cu oamenii de acolo. Le comunic ca stau cu niste „prieteni” si le ofer numarul de telefon. Nici nu intra in discutie. Ii inteleg...

Cred ca asta este, ori ma intorc inapoi sa imi iau pasaportul (complicat ca cheia e la gazde si nu sunt acasa si, in plus, sunt departe de centru), ori ma duc sa vizitez orasul. In timp ce imi fac eu planurile astea, in maxim 10 minute, chinezii dadusera telefoane si ma verificasera de probabil imi stiau si numarul la pantof.

Eficienta lor m-a inspaimantat. Sau, mai degraba, ce m-a speriat cel mai tare a fost controlul pe care il aveau. Oricum, ideea e ca au aflat numarul meu de pasaport din surse oficiale si am putut intra. Cand mi-a spus tipa de la ghiseu ca se duce sa vorbeasca cu seful situatia mea, m-am gandit ca reactia o sa fie ca in Romania – 1 ora de asteptat ca sa ti se spuna ca nu se poate face nimic... Si cand colo, s-a intorc cu totul rezolvat! Admirabil pentru ei, rusinos pentru noi si foarte trist ca ne-am obisnuit cu asa situatie si ne-am format asa asteptari!

Primul contact cu targul a fost, dinnou, puternic legat de cultura chineza: dansul dragonului... Cu tobe, sarituri acrobatice si multa galagie, deja se profila o sedere interesanta dar si istovitoare in China.

Dansul dragonului

Dragonul scuipand foc

Miscarile acrobatice

Targul era imens si destul de aglomerat. Baietii erau interesati de placi de surfing, cu care vroiau sa deschida o afacere si sa construiasca un brand in Portugalia.

Facute din nu stiu ce material inovativ

Negocierile in China se faceau mult mai repede decat am invatat
in studiile mele legate de afaceri multinationale...

Am ales sa stau cu ei in zona de noutati sportive si atletice, unde erau cele mai multe gadgeturi. Nu ma simteam in stare sa fac shopping de haine, decizie foarte buna oricum, pentru ca in curand am aflat ca nu se vinde decat engros. Ne-am distrat destul de bine incercand toate „jucariile” de pe acolo.

Ca sa inaintezi trebuie sa impingi alternativ in picioare,
pastrandu-ti echilibrul

Skateboard electric... Nu aparuse inca in Europa!
Am avut onoarea si este foarte plictisitor...

Afonso a fost gata sa cada o data...
S-au cam speriat chinezii...

Distractiile copiilor si maiestria fotografului :p

Copilul era foarte initiat in aceasta bicicleta/trotineta/...

Impresionant cu skateboardul non-electric, nu?

Masa de pranz am luat-o la MacDonalds pentru convenienta... Nimic memorabil, poate prea putine muraturi? :)

Dupa o zi de mers, as fi cumparat un hamac daca vindeau en-detail, doar ca sa ma odihnesc jumatate de ora...

Hamace imbietoare la sfarsitul unei zile pline si solicitante fizic

Seara, daramati de oboseala, ajungem acasa la Candy si Ben care ne asteapta pregatiti cu masa... Supa cu porumb, creveti, bok choy (un fel de salata oparita)... Foarte dragut din partea lor... Pare sanatoasa mancarea chinezeasca, desi nu sunt inca convinsa ca e pe gustul meu... Mai incerc...

Candy imi face cadou niste cercei absolut incantatori atat ca forma cat si pentru colori, facuti de ea. Nu vi i-am aratat pe cei din India primiti... De atunci i-am purtat cu mare placere, alternandu-i cu unii pe care ii primisem de la mama mea... Lucrurile cu valoare sentimentala sunt mult mai frumoase decat cele pur estetice... Sunt absolut sigura ca o sa-i port cu mare placere pe cei de la Candy.

Stanga - primiti in China, Dreapta - primiti in India

In seara asta, mama lui Candy, probabil putin ingrijorata, dar mai degraba dornica de noi cunostinte ne-a facut o vizita. Era imbracata intr-o rochita traditionala din catifea, eu nu am fost foarte impresionata de material, dar parea foarte mandra de ea. Mama arata mai bine decat fata si parea destul de preocupata de aspectul fizic! Si, ce mi s-a parut destul de ciudat este ca se uita majoritar la mine. Si Candy interactiona, aproape exclusiv, doar cu mine. Si pe strada, baietii nu pareau sa se uite la mine deloc, desi eram evident exotica pentru zona respectiva... Interesanta cultura! Cum reusesc oare baietii sa cunoasca fetele?

A doua zi, Rui – avocatul – pleaca in Macao caci munca il preseaza, dar nu inainte de a profita de invitatia lui Ben si a lui Candy de a merge in sectiunea VIP a unui restaurant de hotel fancy pentru pranz.

Pranzul a fost de dim-sum, traditional pentru aceasta regiune. Am incercat diferite galuste fierte si prajite, umplute cu carne sau legume, unele placute, altele mai putin paletabile pentru gustul meu... Prezentarea era frumoasa...

Supita

DimSum

Pentru pregatirea ceaiului exista o tehnica speciala, pe care am incercat sa o deprind... In principiu, apa se toarna pe marginile vasului, nu direct peste frunze si capacul se lasa putin intredeschis. Ceaiul a fost de margareta, si desi era versiunea proaspata a celui pe care l-am baut in Hong Kong, tot nu mi-a placut si tot nu vi-l recomand.

Apa pentru ceai era la discretie si pastrata fierbinte chiar pe masa noastra

Ben si Candy iar nu ne lasa sa platim pentru masa. Deja devine jenant! Si adauga o mare presiune pe ce cadou as putea sa le fac care sa imi arate cu adevarat recunostinta... Nu-mi vine nimic in minte, par sa aiba mai multe decat am avut eu vreodata si nici o necesitate reala pe care as putea eu sa o acopar...

Dupa masa, Afonso si cu mine mergem prin oras sa-l descoperim... Mergem direct in zona veche/turistica si vedem Ancester Hall (Galeria stramosilor) – un palat plin de detalii arhitecturale si gradini placute ce ne aparau de caldura deja insuportabila a zilei.

Zidul exterior

Prima curte

Primul rand de cladiri

A doua curte

Alt rand de cladiri - Rosul e dominant

Modul caracteristic de a face poze al chinezilor... De ce semnul victoriei?

Cata rabdare... ce frumusete... ca spuma marii!!!

Alta curte... deja m-am pierdut!

Drumul spre iesire

Pe urma, mai trecem pe langa un templu vechi si ajungem in piata de jad, unde sunt foarte dezamagita de oferta afisata. Chinezii au o mare penurie de inspiratie la realizarea bijuteriilor. Ar trebui sa o foloseasca pe Candy, pare sa aiba idei bune... Pacat de materiale...

Templu incghesuit intre cladiri vechi

Bodhidharma Hall

Templu - detaliu

In centrul nou, evident MacDonalds si KFC, rivalizand la cine are cele mai multe neoane. Interesanta adaptarea multinationalelor de acest gen la fiecare cultura...

Umbre la apus de soare

MacDonalds ziua

MacDonalds noaptea

Toata ziua m-a durut stomacul si am recurs si la tonice chinezesti (foartem foarte amare la gust) ca sa ma refac, dar tot ca un bolovan mi se simtea stomacul. Mancarea chinezeasca pare sa aiba un efect mai neplacut decat MacDonaldsul asupra mea! In India am mancat foarte putin, asa ca nu prea pot sa compar...

Seara ne intalnim cu Ben si Candy si mergem la un restaurant unde se servesc serpi... Serpi, da! Am mancat sarpe de apa pregatit in mai multe feluri... Cel mai bun era stilul prajit pe gratar cu multe condimente... Gust specific nu prea exista pentru ca nici multa carne nu era, iar ce m-a surprins era cat de multe oase are! Semana foarte mult cu un peste foarte lung, cu de 10 ori mai multe oase fine, care din fericire nu se desfac de sira spinarii... Si, cea mai interesanta parte, am mancat si piele de sarpe, fiarta, care parea un fel de sorici/cauciuc... Interesant ca putea fi mancata... Cu pestii de uscat nu am fi putut faca asta, ci mai degraba o pereche de sandale! :)

Serpii vii si la jupuire

Sarpe pe gratar cu condimente foarte bune

Eu cu Candy gata sa atacam mancarea
Ben a intarziat, asa ca am comandat inainte si l-am asteptat putin pana a venit

Supa cu scoici

Bacon... Yummie porc... :)

Piele de sarpe comestibila

Si dinnou nu am platit, desi luptele greco-romane au fost purtate de data aceasta... Asa isi cinstesc chinezii oaspetii! Sper sa invete ca nu pot sa ii trateze lafel pe toti CouchSurferii ce vor urma...

Pe drumul inapoi, am mers mai mult pe jos pe langa raul Perla (Pearl River) ce strabate orasul si imi aminteste de Budapesta. Pe malul raului, alt lucru frapant: oameni dansand... Mi se pare foarte romantic, in stilul Parisului...

Candy, fiind foarte pisicoasa si copilaroasa, ma lua de mana si imi zambea mereu... Am simtit cum ar fi sa am o sora cu care sa ma inteleg (nu, nu am o sora cu care sa nu ma inteleg).

In China, apreciez eu ca daca isi deschid casa, aproape devii parte din familie. Oricum, ce stiu sigur este ca am simtit un sentiment de apreciere fata de aceasta cultura (sunt sigura ca prezentata in unele din cele mai favorabile conditii) si o induiosare coplesitoare.

Pearl River... ce frumos e sa ai un rau ce curge prin oras...
mai ales daca stii sa profiti de el si il aranjezi

Noaptea prin fostul Canton

Acasa, o seara stresanta in fata calculatorului: o frantuzoaica din Shanghai imi spusese ca ma poate gazdui doar o parte din timpul pe care mi-l confirmase anterior. Acum, imi spune ca nu ma mai gazduieste deloc (foarte neseriosi multi nord-americani si europeni), asa ca trebuie sa caut dinnou gazda. Si imi luase asa de mult sa gasesc una! Shanghaiul nu pare foarte prietenos!

Cum aveam ceva timp prin China fara planuri exacte, l-am rugat pe Ben sa mai imi recomande ceva. Mi-a recomandat Hangzhou, aproape de Shanghai, asa ca am inceput sa fac pregatiri si pentru aceasta aditie de ultim moment la itinerariul meu. Si repede, pentru ca peste 2 zile o sa ajung acolo!

Tot pe internet, plin de surprize astazi, aflu ca un prieten din Romania ar putea venii in China cateva din zilele in care sunt si eu aici!