Europa dinnou - Paris

Dupa 6 luni prin cele mai indepartate taramuri, ma intorc dinnou in Europa.

Zborul spre Europa o sa fie unul din cele mai lungi din istoria zborurilor. Un zbor de 8 ore intre Sydney si Singapore, urmat de un zbor de 12 ore (record pentru mine) intre Singapore si Paris... Wow!!!

Zborurile nu au fost comode, dar am supravietuit, fara a suferi vreun embolism (cum tot vad prin episoadele Doctorului G, medic legist). Avionul din Singapore era pe doua etaje, dinnou o alta premiera pentru mine. M-am plimbat de vreo 2 ori pe scari ca sa ma dezmortesc, dar pot spune ca avioanele nu sunt foarte imbietoare la capitolul miscare, oricum ar fi ele organizate... Dar ceva era totusi impresionant. Acest avion avea ecran individual pentru fiecare pasager si aveai o telecomanda super smechera cu care te puteai juca diverse jocuri sau invata bazele mai multor limbi, sau vedea mai multe canale de filme... am vazut vreo doua filme, am invatat vreo doua limbi, m-am plimbat ceva, am incercat sa dorm ceva, am mancat de vreo cateva ori si zborul asta tot nu se apropia de destinatie... :)

Glumesc, nu a fost chiar atat de dramatic. Oricum, intr-un tarziu, am ajuns si la Paris. Aici vorbisem cu Baptiste sa stau la el 3 zile, pana cand aveam low-costul spre tara mea natala, Romania. Vazusem Parisul o data inainte, dar nu puteam sa ratez aceasta escala sa nu mai explorez putin... Parisul mi s-a parut frumos prima oara cand l-am vizitat... Sa vedem cum pare dupa o excursie prin alte pati ale lumii...

Sa gasesc un CouchSurfer in Paris care sa ma primeasca nu a fost prea greu, dar nici prea usor... Baptiste m-a primit in apartamentul lui, destul de mare, cu o baie foarte mica insa. Avea un fel de garsoniera pe doua etaje. Baptiste dormea jos, pentru ca avusese nu demult un accident de motocicleta care ii lasase sechele destul de urate la picioare, asa ca scara pe care trebuia sa urce pentru ajunge in zona de dormitor nu era prea atragatoare...

Oricum, Baptiste mi s-a parut de super treaba... Si, ce mi-a mai placut la reintoarcerea in Europa, a fost linia de cetatean UE si controlul foarte, foarte relaxat de la granita... Lux pe langa asasinii de australieni... Doar pentru asta si nu m-as mai intoarce la ei!

Oricum, Parisul este superb! Iar sentimentul pe care l-am avut cand am coborat dn avion in Paris si am trecut granita a fost ca am ajuns acasa... Am putut sa respir usurata pentru prima oara... Nu o vrea Europa de Vest sa ne primeasca in sanul ei, dar eu, cel putin, am adoptat-o deja ca mama...

Experiente iesite din comun nu am trait in Paris si nu o sa va prezint acum fiecare straduta noua pe care am descoperit-o... Dar la finalul calatoriei mele, in stadiul de reverie in care ma aflam si usurata ca sunt acasa, nu am verificat de pe ce aeroport zboara avionul. M-am dus la cel de la care sosisem... Din pacate, cel de low cost era la ani distanta de asta si mi-am pierdut zborul... Bine ca m-a reprimit inapoi Baptiste... Si, nefericirea cauzata de incident a fost compensata de niste momente interesante...

Am fost cu Baptiste la un praz intr-un loc pe care nu l-as fi descoperit singura – un restaurant unde ospatarii erau surdo-muti. Experienta nu s-a dovedit a fi dificila. Ce e drept, locul servea doar 2 meniuri la pranz, asa ca puteai sa arati cu degetul pe o tablie scrisa cu creta ce vrei... Am mancat o pulpa de rata cu un piure de pastranac si un desert absolut fabulos (un fel de zahar ars realizat cu malai si apa de portocal)!

A doua experienta, nu neaparat fericita dar interesanta, a fost invitatia la o petrecere de companie a unei prietene de-a lui Baptiste. La inceputul serii am facut cunostinta. Toata lumea zambete si rasete si fericire maxima... Prietena lui Baptiste m-a intrebat chiar inainte sa dam mana de unde sunt. I-am raspuns in tonul conversatiei, cu zambetul pe buze, Romania. Desi era intuneric bezna, am vazut cum se face pamantie, zambetul ii dispare, cuvintele ii dispar si isi retrage mana... Bine ai revenit acasa, Adriana!!! Oricum, nu am lasat-o si i-am strans mana... Dar nu am mai vorbit decat foarte putin de-a lungul serii...

Ce mi s-a parut amuzant a fost cum reactioneaza si francezii la mancare... Cand se scotea mancare pe mese se facea coada... Lumea sarea in fata randului si incerca sa acapareze cat mai multa... Ma bucur sa stiu ca nu e numai la noi aceasta disperare dupa orice e gratis! 

Am mancat niste pate de fois gras – fin, dar nu chiar atat de fantastic incat sa merite disperarea oamenilor... a mai fost si o fantana cu ciocolata si fructe pe bat (interesant pentru ca a fost prima oara cand am mancat asa ceva, dar mie personal nu imi place combinatia)...

Deci asa... bine te-am gasit Europa!!! In curand o sa ajung acasa si o sa petrec Pastele alaturi de familie ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat! Interesanta e viata asta, nu?!?

Si cateva poze din Paris, de la revedere! 

Multumesc ca mi-ati urmarit aventurile si sper ca v-au placut si inspirat. 

Va doresc sa imbratisati viata cu toata inima!