Noua Zeelanda – La termale

Daca numele Hanmer Springs nu v-a oferit nici o revelatie inca, aflati ca acolo sunt niste izvoare termale. Hanmer Springs se afla la 135 de km mai in nord de Christchurch – adica la vreo 2 ore de condus.

Complexul arata civilizat, dar ma indoiesc ca are cum sa se compare ca bogatie cu ce avem noi prin tara si nu stim sa exploatam. Erau vreo 4 bazine cu ape la temperaturi variabile (aproape de 40 de grade), unul mai urat mirositor decat altul (sulfuroase si nu mai stiu ce alte mixuri letale). Dar dupa cateva minute te obisnuiesti cu mirosul de ou stricat si experienta incepe chiar sa iti placa. In afara de asta mai erau cateva alte bazine - unele de relaxare cu mini-cascade amenajate artificial, altele de inot. In mare, experienta mi-a placut, desi apele astea calde m-au cam lasat fara vlaga. Daca va intereseaza ca idee, intrarea costa in jur de 75 de RON. Din pacate pentru povestire, nu m-am complicat cu aparatul foto acolo, asa ca puteti sa cautati inlone poze, daca sunteti foarte curiosi...

Dar, cum aveam un program de respectat, am pornit la drum dupa doar cateva ore de relaxare.

In drum spre Reefton, am vazut si trecatoarea Lewis. De ce Reefton? Intr-un ghid Lonely Planet (prima oara cand folosesc asa ceva, dar am avut acces gratuit la el si nici nu trebuia sa car in spate inutilitatea aceea de informatie – mai mult de ¾ din ghid are informatii care pentru mine sunt inutile, de genul cazari sau locuri de mancat), am vazut ca scria ca invoca un pic vestul salbatic. Cine nu a vazut macar un film western in viata lui? Nu sunt favoritele mele, dar sentimentul locatiilor recreeate in ele imi place.

Reefton este un vechi orasel minier, cu cladiri destul de putine si strazi destul de neingrijite. Cand am ajuns acolo era o caldura de nedescris, lucru care cred ca i-a tinut prin case sau restaurante cu aer conditionat pe eventualii locuitori sau turisti. Foarte putin oameni se aventurau pe strazi in aceste conditii. Alaturi de niste vestigii ale mineritului (carute de carbune aranjate strategic prin oras, pe fostele sine ce duceau la mine, cu vantul firbinte ce misca pergolele prafuite... chiar m-am simtit intr-un western! Nu e mare lucru de vazut aici, dar daca reusesti sa regasesti sentimentul pentru care ai venit aici, eu zic ca esti castigat.

Cam asa arata Noua Zeelanda - insula de sud

Reefton

O casa mobila super tare!!!

In rest, orasul era foarte prost aprovizionat. In mijlocul zilei nu am putut gasi nici macar o paine.

Lacul Brunno

Dupa ce am reusit sa ma aprovizionez dinnou cat de cat, am pornit spre tracatoarea lui Arthur. In drum spre aceasta trecatoare am trecut pe langa lacul Brunno. Din pacate, am trecut prin trecatoare pe intuneric.

Am gasit o parcare, unde erau campate multe alte caravane si am dormit intr-un defileu destul de racoros, langa un rau nu foarte atragator. De data asta am „scapat” de platitul spatiului, desi parea clar aranjat pentru vizitatori – niste bai mari si curate, singura benzinarie din zona si cam atat...

De la baie am fost urmarita de o pasare mare si destul de croncanitoare, asa ca am fost foarte fericita cand am ajuns in caravana mea, unde m-am baricadat cat de mult am putut. Locul imi dadea un sentiment de Twin Peeks... presupun ca asa e cand ajungi pe intuneric intr-un loc complet nou... Sa nu ma mai gandesc la asta...