Noua Zeelanda - Primul contact

Zborul din Sydney in Christchurch a fost lipsit de evenimente deosebite. Pe drum nu am putut sa ma framant putin in legatura cu felul in care voi fi intampinata la intoarcerea in Australia pentru a 3a oara. Dupa experienta cu detentia si interviul si amenintarile de deportare, m-am cam saturat de granitele australiene... mai ceva ca in Germania, imediat dupa revolutie...

De la aeroport am luat un maxi-taxi pana la locul de unde urma sa imi revendic casa mobila pentru urmatoarele 7 zile.

Pe drum am vazut foarte putin din oras, desi am trecut de la distanta si pe langa atractia principala a orasului – o catedrala si un fel de piata/parc central... Casele arata diferit de cele din Australia, dar nu pot sa identific exact de unde vine acest sentiment... Oricum, tara – cel putin partea de sud - pare sa emane in sentiment de inferioritate... ceva de genul diferentei dintre oras si un sat modern... Dar cate orase se pot compara cu Sydney-ul? :)

Prima grija pe agenda zilei a fost aprovizionarea. Supermarketul iar mi-a lasat un sentiment de inferioritate fata de cele din Australia, chiar si Romania, cel putin in ce priveste layoutul. Cumva, ma duce cu gandul la Norvegia (unde limitarea importurilor lasa hibe mari in aprovizionare – cel putin din  punctul de vedere al strainilor ce viziteaza tara). Dar oferta aici nu se compara cu cea din Norvegia. Observ ca se pune mare valoare pe diferentierea produselor locale si a celor straine. Macar Noua Zeelenda este o tara producatoare de fructe si legume si alte chestii destul de delicioase, dupa aparente. Norvegia, cu clima semi-imposibila nu are cum sa concureze din acest punct de vedere.

Prima oara cand am vazut marea am oprit si am fugit pe plaja friguroasa de un gri ciudat, pe care nu se afla nimeni! Absolut nimeni!

Oricum, dupa ce mi-am facut aprovizionarea am pornit direct spre prima destinatie – Hamner Springs. Ajunsa in zona m-am invartit la infinit pentru un loc de campat, ca Noua Zeelanda nu e chiar tara nimanui, asa cum cam vrea sa isi faca reclama. Peste tot semne de „Nu campati”! Pana la urma am ajuns la un camping, evident unde trebuia platit si am mancat din prostioarele pe care le-am cumparat de la supermarket – niste friptura cu sos pad thai si niste taitei cu legume la wok. Sosul a fost oribil!!!