Jaipur: Amber Palace

Nu mai fusesem asa de obosita ca prima noapte, dar patul asta tare mi se pare genial! De unde iau unul? De ce nu are toata lumea asa ceva? Cum e facut? E incredibil! Am dormit neintoarsa.

Ma pregatesc pentru noua mea zi in Jaipur, ultima de altfel. Ies din camera si familia e la ceai. Sunt invitata sa iau si eu parte. Mai schimbam cateva pareri. Astazi mi s-a recomandat sa vad o fortareata din afara orasului. Barbatii se pregatesc de munca. Fata, studenta intr-o mica vacanta, se pregateste sa se vada cu niste prietene. Mama are grija de urmatoarea masa si ajutoarele de alte lucruri in jurul casei.

Palatul vazut din riksha

Mi se cheama o riksha pentru a fi dusa la fort si, desi se invoisera la pret la telefon, vazandu-ma, se renegociaza la sange pretul. Ma simt extrem de prost vazand negocierile si ma ingrijorez. Daca intre ei se ajunge la un acord atat de greu, oare cum o sa ma descurc singura la intoarcere? Este o zi incredibil de calda si abia este 10 dimineata. Calatoria nu este deosebita, desi sunt pentru prima oara intr-o riksha automatizata.

Fortareata vazuta de la poalele dealului

Ajung la Amber Palace deja transpirata. Si, iar nu am nimic de baut. Sunt lasata la poalele unui deal. Zidurile fortaretei sunt de culoarea nisipului din jur. Totul reflecta soarele, dar caldura e deja insuportabila. Urc multe trepte si ajung intr-o curte imensa. Imi cumpar bilet si inchiriez ghid audio. Toate locurile turistice sunt foarte civilizate si ingrijite, mai mult chiar decat in Romania. 

Curtea de primire a turistilor si localizarea palatului



Noroc sau viclenie?



Vad primele maimute, alergand cu cate ceva furat sau primit de la turisti, cu cainii pe urmele lor. Scapa usor de caini urcandu-se pe ziduri. Sarmanii caini. De ce nu sunt si ei zeitati in budism?

Palatul mi se desfasoara in fata ochilor ca o alta minune arhitecturala indiana, de data aceasta stilurile folosite fiind hindu si mughal. Incerc sa absorb fiecare descoperiere.

La umbra unui acoperis poleit cu aur, langa niste pereti cu intarsii de scoica, un domn caucazian ma intreaba in engleza de unde sunt. Aud pentru prima oara de cand am plecat, cuvinte in romana. Domnul este din Ungaria si pare sa vrea sa faca conversatie. Nu stie decat formule de salut in romana, dar sunt impresionata ca a facut efortul sa le invete. Si ce memorie! Imi povesteste ca le-a invatat cu multi ani in urma. Eu uit cuvinte esentiale, de supravietuire, pe care le-am invatat cu o zi inainte. Trebuie sa imi mai antrenez mintea. 

Curte interioara

Sunt destul de scurta la raspunsuri. Nu am dispozitia sa interactionez cu europeni. Ma simt prost ca nu pot sa intretin o conversatie mai lunga, mai ales cu cineva care nu fuge de romani. Sper ca nu am creat o impresie proasta. Intr-o alta tara sau in interactiunea cu strainii, simt ca imi reprezint natia. Imi pasa ce impresie fac. Toate gandurile si grijile astea ma deconcentreaza putin si ma fac sa ies din starea de comuniune perfecta cu mediul. Trebuie sa fac eforturi sa reintru in atmosfera. Continui drumul si parcurg fortareata de doua ori in lung si lat. Gasesc si ceva de baut, in sfarsit.

Privelistea dimprejur

Ma despart cu greu de Amber Palace. Negociez cu riksha pentru a ma duce inapoi in oras. Stiu pretul, dar aici sunt in afara orasului, nu am asa de mare forta, si, mai ales, sunt clar straina de aceste locuri. Uite si discriminarea pozitiva cum se transforma in una nu asa de pozitiva… J 

Cu toate astea, pe oamenii astia imi este imposibil sa ma supar! Mai ales ca nu au pretentii exagerate... Sunt indragostita de intreaga cultura - de la arta la societate si religie!