Jaipur: Ultima zi

Pornesc spre magazin. De acolo, mergem acasa. Mama gateste. Face roti, niste paine ca niste lipii, dar mult mai mici… Sunt mereu fascinata de tehnici de brutarie… Aluatul e deja facut din faina cu apa, cine stie ce faina speciala – nu am inteles exact. Mama ia o mica bucatica de aluat, o intinde intr-un cerc cu un facalet si o aseaza pe o plita incinsa. O intoarce si apasa cu o bucata de carpa (curata, am verificat J) pe painica si asta se umfla!!! India – simply incredible! J

Tehnica de brutarie indiana :)

Farfuriile sunt inlocuite de tavi de metal

Mancam… foarte bun!!! Sunt indragistita de mancarea indiana... Si acum inteleg diferenta dintre mancarea din restaurantele din Romania si cea din India. Prima era veche. Cand este proaspata, oricate condimente ar fi in mancarea indiana, aceasta nu imi face rau... Asa o explozie de arome nu am mai intalnit in nici o alta bucatarie!

In drum spre magazin, aud mai multe despre afacerile de familie. Au o fabrica de textile si una de mobila. Sunt mpresioanata. Mi se propune sa vizitam fabrica de mobila... Fac intarsii de scoica in marmura... Sunt lafel de frumoase ca cele pe care le-am vazut la Amber Palace! Ceea ce face acest om este arta... Si toti sunt foarte modesti... Sunt muta de admiratie si invidie...

Tablou pe comanda

Sari

Inapoi la magazin probez un sari. Baietii ma ajuta sa il probez, eu nu am nici cea mai mica idee cum ar trebui purtat… Nu imi dau seama cum se descurca femeile indiene sa nu le cada bucata asta lunga si infasura de material de pe ele. Arat destul de bine. Bollywood ma asteapta! La intoarcere… mai trebuie putina rabdare…

Pe inserate, cand termina gazda mea treaba, imi propune sa ma duca la Templul Maimutelor. Pe drum, printr-o zona impadurita (nu stiu de ce nu m-am gandit la India ca la un loc impadurit… ce putin nu in afara de zona de nord pe care nu o aveam in plan), vorbim de zeitati. Maimuta este foarte importanta in cultura indiana. Ajungem acolo destul de tarziu, aproape sa se inchida, indeajuns de tarziu ca lumina sa nu fie suficienta pentru a face poze bune…

Maimutele mi s-au parut dintotdeauna rele… Ajungand acolo, cumparam o punga cu alune… maimutele, fiind spre sfarsitul zilei, sunt satule… se pare ca au avut destui vizitatori… si totusi, iau alunele pe care le daruim, dar le arunca pe jos… o maimuta vine foarte hotarata si imi smulge punga din mana… toate alunele cad pe jos… foarte obraznice! Plecam mai departe, destul de atenti, pentru ca animalutele astea sunt in numar extrem de mare aici si scot niste zgomote foarte amenintatoare… Cine stie care e gestul gresit pe care nu trebuie sa-l facem… Nu ma simt foarte in largul meu, dar locatia e fascinanta – intre stanci, un templu, bazine facute de om, multe maimute galagioase…

Pozitia deosebita a Templului maimutelor

Ne intoarcem in oras si mergem sa mananc, pentru prima oara in viata mea, tandoori chicken… Comandam un pui… Ma ingrozesc… dupa ce nu mai mancasem mult de atatea zile, stomacul mi se micsorase… gazda mea ma linisteste ca nu e mare lucru, si adevarul e ca se intorc cu ceva de marimea unui porumbel… Mancam… Absolut delicios!!! Neasteptat de bun!!!

Restaurant indian

Indienii din restaurant se uita la mine si par sa vorbeasca despre mine fara sa se ascunda… Vor sa apara in pozele mele… Eu nu stiu cum sa fug din poze si oamenii astia vor sa fie in toate pozele. J Ma amuza!

Acasa este o intalnire de familie. Multe rude impreuna. Fac cunostinta cu toti si stau sa fac putina conversatie, atat cat simt ca nu sunt intrusiva si nici salbatica. Au un catelus, care nu se opreste sa latre la mine. Nu inteleg ce se intampla. Cainii ma plac mereu. Fac conversatie cu el, incerc sa il imbunez. Nimic nu functioneaza. Nu e obisnuit cu oamenii ca mine… pana si cainii discrimineaza aici… exact invers fata de cum fac cainii in tara mea… J

Ultima seara s-a incheiat…

Deja imi este dor de noii mei prieteni...