Intre Agra si New Delhi

Ajungem la gara la timp. Am scapat de o grija! Acum sa mai imi recuperez si bagajul!!!

Imi iau ramas bun de la soferul meu. Nu imi pare rau ca l-am angajat pentru o zi. A fost o experienta unica. Cine stie daca voi mai avea vreodata un sofer dedicat doar mie. Si, mai ales, stiu ca banii pe care i-a primit de la mine ii va asigura familiei mancarea pentru mai multe zile. Ma bucura sincer acest lucru.

In aceasta tara gasesc un lucru absolut incantator. Desi se negociaza foarte serios initial, dupa ce se bate palma, serviciile sunt oferite cu cea mai mare placere. Chiar ti se ofera lucruri care nu au fost negociate, sfaturi, buna-vointa, totul doar pentru ca vor sa te simti bine. In Romania, chiar daca stabilesti ceva cu taximentristul, se face totul in doi peri (trebuind sa ii asculti tu muzica proasta si frustrarile si sa te rogi sa scapi intreg din toate smuciturile pe care fara indoiala trebuie sa le induri) si, la final, se incearca o renegociere.

Seara se apropie. Ma indrept curioasa spre locul unde mi-am lasat bagajul. O sa-l gasesc? Oare au umblat prin el? Ajung, inmanez bucata de hartie de care am avut grija cu religiozitate. Bagajul meu este acolo. Nu stiu de ce dureaza atat de mult sa se lamureasca care este si sa ma lase sa-l iau. Il dau jos singura. Ar fi fost dragut sa ma ajute cineva. Ma intreb de ce nu ma ajuta nimeni. Vad ca nimic nu a fost atins. Poate ca asta era ideea. Nu m-au ajutat sa il urc sau sa il cobor pentru ca nu au vrut sa cred ca ii intereseaza. Oricum, sunt fericita. Sunt reintregita cu posesiunile pe care cu greu le-am ales sa ma deserveasca pe parcursul aceastei calatorii... J

Dinnou peste pasarele, de data asta, intr-o alta directie, unde exista aranjamente pentru troley. Sunt surprinsa. Mai tari ca in Romania. Ma asez pe un scaun, obosita, dupa o zi nu foarte fericita, dar departe de rea. Si, atunci, am ocazia sa am o revelatie (nu noua, dar importanta) pe care sa o surprind si intr-o poza.

Destinele noastre sunt interconectate, indiferent de rasa sau culoare, nivel social sau financiar. Daca universul decide sa lucreze impotriva noastra, ne afecteaza pe toti, fara discriminari. Si totusi, e uimitor cum acest univers ne permite sa evoluam atat de incet, cum acest univers ne iarta lentoarea, mai ales cand il raneste si, mai ales cand stie ca am realizat ca il raneste si totusi, nu facem nimic pentru a il ajuta sau a ne ajuta…

Doua extreme coexistand in armonie

Drumul pana la New Delhi a fost scurt si a inclus si, uimitor, o cina. Mi-a placut mancarea de 10 ori mai mult decat orice mancare de avion am mancat. Am avut chiar si desert – inghetata indiana, foarte laptoasa, foarte gustoasa. Prima mea inghetata indiana. Dupa masa mi-am luat ceva timp ca sa diger, nu numai mancarea, dar si toate aventurile din ultimele zile. Am cheltuit mai putin de 25 de euro astazi, incluzand un sofer, o masa, si un punct turistic cunoscut la nivel mondial.

La scurt timp dupa ce am terminat de mancat, pe masa pe care nu demult se afla tava cu mancare, a aparut o familie de gandaci. In tara asta sunt o cu totul alta persoana. Nu imi provoaca scarba, nu ma ingrijoreaza… Nu ma mai recunosc… Si, totusi, in aceasta tara, ma regasesc pe mine insami… Persoana pe care o caut cu atata greutate oriunde altundeva, aici iese la iveala fara efort… Am mai spus asta deja, nu? O simt atat de puternic, insa... Si, de fiecare data, ma surprinde!