Sosirea in Jaipur

La aeroport in Jaipur, sunt printre ultimele persoane care se dau jos din avion… sunt in spatele unei mase compacte de barbati de statura mica si inchisi la culoare care asteapta sa isi declare intrarea in tara… Si eu trebuie sa fac acelasi lucru… Am de asteptat… Sunt obisnuita cu ideea si nici nu imi trece prin gand sa ma inghesui cu restul lumii, desi imi fac griji ca s-ar putea sa imi fac gazda sa astepte prea mult… Avionul intarziase oricum…

Cu aceste ganduri in minte, s-a petrecut un eveniment care mi s-a parut incredibil … Mi s-a facut semn sa ma duc in fata linei… Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ce se intampla. Eram discriminata pe motive de culoare a pielii… Era o discriminare pozitiva! Nu ma gandisem niciodata la acest concept, mai ales fiind obisnuita sa fiu discriminata negativ de restul Europei atat de nedrept cu fiecare ocazie pe care o aveau… Nu stiam ce sa simt sau cred… Nu imi permiteam sa refuz, pe de o parte pentru ca nu vroiam sa imi fac gazda sa astepte si mai mult la o ora atat de nepotrivita (in jur de 4 sau 5 dimineata), pe de alta parte, pentru ca cine stie ce si-ar fi inchipuit ca ascund…

Drumul pana la oficialul care ma astepta cu o hartie de completat, l-am simti umilitor, mai ales datorita faptului ca multimea aceea de oameni s-a impartit intr-un culoar pentru a ma lasa pe mine sa trec. Am acceptat, multumind si cerandu-mi scuze, si am iesit mai repede decat majoritatea…

Bagajul meu sosise… O grija mi s-a evaporat din suflet… O indianca (prietena cu un amic spaniol) imi ceruse sa ii iau niste bautura din aeroport… Cumpar doua sticle de vodca si ma indrept spre iesire… Nimeni nu pare sa ma astepte… O usoara teama incepe sa-si faca loc in inima mea. Nu am nici cea mai mica idee cum arata gazda care ma asteapta… Cum avea sa fie oare prima mea experienta de CouchSurfing?

Cu coltul ochiului, intr-o parte a curtii darapanate pe care abia o desluseam in intunericul diminetii, vad pe cineva care venea spre mine… Un tanar indian, zambaret, care ma ia la misto ca vin cu troley in India… J “Da, stiu, dar restul calatoriei sper sa ma ajute” am gandit eu fericita… J