 |
| Vanzator foarte organizat si ingrijit |
 |
| Piata de flori |
In drum spre magazinul cu textile al gazdelor mele, trec pe langa o piata cu un farmec unic. Dinnou, nu vad lucruri care mi-ar trebui, si ma intreb unde este piata cu mancare... Vanzatorii sunt in plina verva, avand grija de marfurile lor. Totul e in continua miscare.
Pe drum, in incercarea de a gasi drumul spre casa, sunt racolata de un indian care vrea sa ma duca sa cumpar ceva… orice ma intereseaza… Si ma intereseaza ceva… Nu am vazut o piata cu mirodenii… Ma invarte pe stradute mocirloase si inguste si ma aduce in acelasi loc, lucru care ma cam ingrijoreaza. In aceasta mica excursie, am ocazia sa am si o mice revelatie. Indiferent de conditii, cainii sunt lafel peste tot. Evident, se aplica si oamenilor si acest lucru care nu ma prea linisteste...
 |
| Lectie de viata - Ne putem bucura de ea in orice circumstante |
Ma aduce intr-un magazin la care am fi putut ajunge daca ne intorceam putin din drum... Crede ca nu mi-am dat seama… Este un magazin de mirodenii, dar nu este deloc ce mi-am inchipuit… saci mari cu mirodenii… nimic exotic, nimic artistic sau colorat, nici macar mirosurile de mirodenii pe care le doream atat de mult… Ca sa aflu unde ma aflu, cer o carte de vizita si ii pun sa imi arate pe harta unde ne aflam, ca sa stiu unde sa ma intorc… Uneori, luand oamenii pe ocolite, primesti un raspuns mult mai direct si sincer decat intrebandu-i direct… Nu-mi place, dar ma adaptez atata vreme cat nu face rau nimanui...
In cele din urma, ajung la magazinul gazdelor mele dupa ce negociez fara convingere cu un conducator de riksha. Prietenul meu - chiar ma simt apropiata de acesti oameni ca si cum ii cunosc deja de ani - terminase munca. Imi propune sa imi arate o parte mai indepartata a orasului, pe care sunt sigura ca nu as fi vazut-o singura. Pornim spre un deal de pe care sa putem vedea orasul. Incepe sa se intunece.
Nu am mancat nimic de la 1 si nici nu m-am prea hidratat. Nu reusesc sa gasesc nimic in India si timpul pare sa treaca incredibil de repede. Pe drum ne oprim la o benzinarie si infometata intreb ce as putea manca. O samosa cu ketchup… Ma minunez de pliculetul de ketchup pe care il am in mana. Pare asa de occidental! In urma intrebarii “cat costa?” pe care am adresat-o vanzatorului, prietenul meu si cel ce lucreaza la benzinarie au un schimb de replici pe care nu il inteleg. Singura parte pe care am inteles-o, adresata mie, a fost “Pentru tine…”. Insist sa aflu care a fost raspunsul sau schimbul de replici, dar prietenul meu nu raspunde. Pare frustrat si enervat de reactia celuilalt. Plateste el, nu ma lasa sa am de-a face cu vanzatorul de acolo si plecam in tromba.
 |
| Jaipur noaptea |
Ne continuam drumul si, in cele din urma, ajungem la o cetate situata pe un deal din apropierea Jaipurului, de unde se poate vedea o mare parte din oras. Pare mult mai avangardist de la departare si in noapte... o vale plina de luminite.... Este imens! Bem cate o bere indiana fiecare, nu as spune ca mi se par fantastice, asa ca o refuz pe urmatoarea. Artificii incep sa rasara pe cer din toate directiile. Ce supriza placuta! Este un festival, Vijayadashami, care sarbatoreste victoria raului asupra binelui. Se spune ca este o zi auspicioasa pentru a incepe o noua aventura sau afacere. Ei bine, eu chiar abia mi-am inceput aventura!
Primesc un nume indian: Radha. Radha este cea mai buna prietena din copilarie a zeului Khrishna, companioana devotata si foarte frumoasa, a carei iubire este considerata pura datorita caracterului sau infinit si neconditionat. Povestea este trista, insa, deoarece in ciuda faptului ca iubirea lor este pura, destinul ii desparte.
In afara de un nume indian (mereu m-am intrebat care ar fi numele meu daca m-as fi nascut intr-o alta cultura), primesc asigurari ca luna de pe cer ma va urma in calatorii si va avea grija sa imi vindece tristetea si sa ma protejeze in calatoriile mele. J
Se pare ca noul meu prieten are un mic „crush”... sau poate sunt ei asa romantici de obicei?
 |
| Binecuvantarea elefantilor |
Ne intoarcem la magazin.
Prin fata lui trece un convoi. Rajahul regiunii este prin zona.
Nu am onoarea sa il zaresc – ce e drept, nici nu ma prea intereseaza – dar sunt acolo cand trece convoiul de elefanti, special cu ocazia sarbatorii Vijayadashami, pentru a binecuvanta si aduce noroc locuintelor si magazinelor din preajma.
 |
| Importanta educatiei |
In fata magazinul zaresc o copila foarte frumoasa. Ma minunez, savurand un ceai indian, si schimb pareri cu prietenul meu. Imi spune foarte direct ca nu are nici o sansa, ca e proasta. Ce soc!!! Nu stie engleza si nici nu merge la scoala.
Il rog sa incerce sa o ajute cu engleza si sa ii explice cat de importanta e educatia. Dupa reactia lui, ma indoiesc ca o va face vreodata. Simt o senzatie de revolta, dandu-mi seama cati sunt in aceasta situatie si cat de greu este ca aceasta situatie sa se schimbe...
O prima zi absolut fantastica se incheie. Ce diferenta intre a sta in fata calculatorului pentru o zi, si a fi in continua miscare si descoperire. Simt ca a trecut o saptamana, chiar o luna, de azi dupa-amiaza... Ma simt o alta persoana... Sau, mai bine exprimat, o parte din mine cu care vreau sa fiu in contact mai mult, aici iese la suprafata foarte usor...
India chiar este “simply incredible”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu