New Delhi - Relaxare

In gara din New Delhi, ma asteapta sotul prietenei surorii lui Vir. De cand l-am cunoscut in tara (primul contact cu un CouchSurfer), am pastrat legatura cu el si s-a tinut de promisiune: mi-a gasit o gazda de incredere in New Delhi.

Gara nu arata stralucit, nimic memorabil in afara de asfalt ciobit. Drumul spre casa e lung, orasul pare mare. Ajungem. Casa este defapt un apartament cu 3 camere, relativ aproape de centru. Apartamentul nu e foarte mare, dar are niste piese deosebite si e aranjat cu mult bun gust. Am intrat intr-un alt stil de mediu familial indian.

In casa se afla sotia lui si copilul lor, foarte tanar, de altfel. Cu ei mai locuieste si o tanara care ajuta in casa. Mi se ofera camera cea mai buna. Ma simt jenata, dar nu stiu cum sa ma exprim fara sa jignesc sentimentele nimanui, asa ca multumesc si ma indrept spre camera. Ma intind pe pat si imi resimt oboseala innoita, dar trebuie sa ies ca sa socializez macar putin.

Vorbim ca sa ne cunoastem cat de cat. Si ei, ca si cei din Jaipur, ma intreaba daca engleza e limba oficiala in Romania. La cati ani am studiat-o, it might as well be… J

Sunt foarte obosita, in plus par sa isi doreasca si ei linistea si comfortul cunoscut. Ma retrag in dormitorul atat de darnic oferit, scuzandu-ma pentru eventualitatea in care a doua zi o sa dorm mai mult. Am nevoie de asa ceva. Fac un dus (pentru prima oara cu apa calda) si, ca si in Jaipur, ma asez pe patul tare care ma imbie. Nu pare sa fie la fel de bun ca celalalt, dar spatele meu sigur imi va multumi pentru acest tratament si maine.

Dimineata soseste si ma decid sa parasesc sactuarul meu in jur 11. As mai fi vrut sa dorm, oboseala o resimt in tot corpul, dar mintea si curiozitatea nu imi dau pace. Sunt intampina cu mancare proaspat gatita. Mananc singura, avand in vedere ora neportivita. Mama e cu copilul, indianca ce ajuta prin casa se uita curioasa prin usa de la bucatarie. Ma intreb daca ar vrea sa vorbeasca cu mine… Mancarea e delicioasa. Mi se da si un chutney foarte acru si picant, absolut delicios, cred ca de mango verde... Iar ma surpinde faptul ca mancarea nu e foarte iute si intreb ce se intampla... Gazda imi spune cum si indienii sunt health-concious mai nou, asa ca cei care au un anumit nivel de trai si isi permit sa cumpere produse de a caror calitate sunt siguri, nu mai gatesc cu multe condimente, pentru ca nu sunt bune pentru sanatate... Foarte interesant... Cred ca eu mananc mai iute decat oamenii astia, si India e cunoscuta pentru mancarea iute, totusi... J

Astazi vreau sa ma relaxez. Asa ca decid sa nu ies singura. Nu ma simt pregatita. Ziua trece greu si plicticos. Nu sunt o persoana care sa se amuze prea mult timp de compania unui copil… mai ales ca pare sa necesite ingrijiri non-stop… Gazda mea imi spune ca va iesi la cumparaturi, daca vreau sunt invitata sa o insotesc… Accept curioasa si profit de acest timp sa imi planific cate ceva si sa imi verific emailurile. A fost mult mai greu decat ma asteptam sa mentin contactul cu cei de acasa, asta mai ales pentru ca tot timpul sunt pe fuga… Si de dormit, dorm insuficient…

Pregatirile sunt in toi. Indianca-ajutor se agita de parca se pleaca din tara, nu doar din casa. Carucior, biberoane, biscuiti, etc. Totul pare de rutina, dar ea pare sa gaseasca totul greu de facut. Din pacate, nici engleza nu o intelege. Sau poate din fericire, pentru ca asa pot sa vorbesc cu stapana casei vrute si nevrute de fata cu ea. Asa aflu ca nu e un ajutor de nadejde. Este lenesa si neingrijita si nu vrea sa invete nimic. Tot ce isi doreste e sa se casatoreasca si asta e greu, pentru ca nu i se poate da prea mult timp de vacanta. Uneori se intoarce acasa, undeva in nordul Indiei, dar acum, cu copilul mic si necesitatile crescute in casa, trebuie sa isi petreaca mai tot timpul aici.

Bazar/Targ de noapte in New Delhi

Ne oprim mai intai la un croitor. Clientele par sa aiba o anumita clasa. Pe urma mergem printr-un bazar. Nu ma incanta mare lucru. Gazda mea e incantat ca are o scuza sa mearga la cumparaturi. Relatiile in familii sunt lafel peste tot... :) Sotia isi gaseste scuze, sotul se preface ca sunt acceptabile... Toate ca toti sa fie fericiti... :)

Sunt mai mult curioasa de atmosfera. Se simte ca e un oras mare. Farmecul personal nu-l mai experimentez la acelasi nivel ca in Jaipur. Are aerul sau propriu, dar eu niciodata nu am fost atrasa de orasele prea mari. Delhi are aproape 14 milioane de locuitori. Majoritatea au un mijloc de transport automatizat propriu… Aerul e imbacsit si incredibil de poluat…

Ghimbir murat/Alune caramelizate/Alte bunataturi

Imi intreb gazda de ce sta in acest oras atat de aglomerat si poluat, mai ales acum, cu un copil mic. Nu ii e frica de alergii, etc? Nu primesc un raspuns mai clar decat l-as primi de la un bucurestean… din obisnuinta, din comoditate, din convenienta…

Ajungem dinnou acasa. Sotul venise de la servici. Aflu ca are o firma proprie de constructii. Nu par sa o duca rau. Se pregateste sa se intalneasca cu niste prieteni, sa joace carti… Simt ca gazda mea feminina ar avea nevoie de ceva spatiu sa respire, asa ca ma decid sa merg cu sotul ei la aceasta petrecere intre prieteni… In plus, vreau sa vad cat mai multi oameni si obiceiuri.

Drumul e lung. Oricat urasc eu aerul conditionat, mai ales intr-o masina, sunt recunoscatoare pentru el acum. Aerul de afara e foarte umed si cald, si mai ales poluat. Ajungem, parcam, totul pare atat de European. Multe blocuri inalte. Si infrastructura e impresionanta. Multe bulevarde, cu nenumarate benzi, si totusi foarte aglomerat!!!

Apartamentul e destul de departe de casa gazdelor mele, dar nu atat de departe pe cat ar putea fi. Este situat la un etaj de sus, asa ca pot sa arunc o privire in jur. Cat vad cu ochii, case si blocuri si autostrazi. Ce infrastructura impresionanta!

Grupul de prieten e interesant. Multe fete, multi baieti, unul cu un turban interesant pe cap. Nu mai vazusem asa ceva. Asa aflu pentru prima oara de religia sikh si de obligatia barbatilor de a nu-si taia niciodata parul si, prin urmare, necisitatea turbanului pentru a il stapanii…

Intalnirea este plicticoasa pentru mine. Nu ma intereseaza cartile si, in plus, se joaca pe bani… Nici nu stiu ce joc joaca. Pare sa fie un fel de poker. Au cateva mancaruri. Mananc, dar nu mult, din bun simt. As fi devorat tot. Oboseala si lipsa mancarii indestulatoare, au ajuns la un punct culminant. Gazda mea a castigat si, datrita mie si a faptul ca nu ma poate tine acolo prea mult, reuseste sa se intoarca acasa cu castigurile. Ca la orice joc, norocul e schimbator… Ma bucur ca a castigat de data asta. Imi place cand zambesc oamenii… J

Inca o noapte. Sper sa ma odihnesc. Maine e o zi noua…