Amintiri din calatorie: La plimbare prin Hong Kong

Dimineata, asa cum se cuvine langa micul dejun, m-am uitat putin si pe internet, ca sa ma asigur ca totul este in regula pentru urmatoarele incursiuni in lumea chineza.

Primul pe lista mea, caci imi fusese recomandat sa-l vizitez dimineata sau la apus, era the Peak (adica, Varful)! Dupa cum am observat de ieri, Hong Kongul este plin de coline. The Peak este cea mai inalta dintre ele si ofera o priveliste asupra intregului Hong Kong, imagine care a devenit emblema orasului.

Drumul spre tramvaiul care duce in varful Varfului, desi aproape de unde eram gazduita, l-am incurcat de nenumarate ori. Orice veleitati de descurcat pe stradutele micute ale Europei nu ma ajuta intre monstrii astia inalti de metal si sticla.

Intr-un final, deja obosita, ajung la destinatie propusa cu o intarziere de cel putin jumatate de ora fata de cat crezusem eu ca o sa fac. Imi trecuse prin minte sa urc dealul pe jos, dar caldura incepuse deja sa se faca simtita, iar eu eram deja obosita si era inceputul unei zile cu mari planuri. Ca sa am totusi ocazia sa vad cat mai mult, imi iau bilet doar de urcat, la coborare urmand sa merg pe jos. La tamvai, deja multa lume la coada. Noroc cu niste scotieni care faceau glume si erau bine-dispusi, ca au facut ca timpul sa treaca mai repede.

Coada la tramvai

Am cumparat bilet doar de urcare. Lipsa de informare m-a facut sa platesc mai mult sus, pentru a merge pe Sky Terrace, care era defapt locul de unde se vedea panorama orasului.

Poze cu eroul lor

Tramvaiul catre Varf

Dupa cateva glume cu scotienii, care au fost foarte draguti si mi-au dat cateva informatii despre cladirile ce se vedeau de acolo, care mi se pareau foarte asemanatoare intre ele, am inceput sa cobor incet spre oras pe o potecuta prin padure.

Panorama de pe Varf

Pentru a ajunge pe si de pe Sky Terrace

Detalii arhitecturale chinezesti

Sincera sa fiu, ma asteptam sa ma pot delecta mai mult cu panorama, dar copacii blocau privelistea pe cea mai mare parte a drumului. Pe aici sunt vilele bogatasilor din Hong Kong. Padurea deasa (asa imi imaginez eu jungla, doar ca fara drumul pavat salvator) apara casele unele de altele si de privirile curioase ale drumetilor. Desi scotienii mi-au spus cam cat costa una din casele vedeta din varful Varfului, am ales sa blochez aceasta informatie... J

Dupa un drum mai lung decat ma asteptam – se pare ca distantele in Hong Kong ma pacalesc tot timpul, sau poate harta e la alta scala decat cea obisnuita – am nimerit in parcul Hong Kongului. Din verde, tot in verde. Nu m-as fi asteptat la atata spatiu verde in Hong Kong, dar asta e cu asteptarile – surprize garantate! Bine cand sunt pozitive.

Primul impact cu parcul (sper ca era acelasi, dar cine stie) parea sa fie un fel de gradina zoologica, in care m-am delectat cu dansul unui papagal pe un fir atarnat si alte animalute haioase.

Dimensiunile parcului m-au impresionat. La fiecare pas descoperai cate ceva, inclusiv o cascada, se pare loc preferat de miresele locale sa faca poze de nunta.

Cele mai ciudate frunze de nufar!

Dupa niste mancare luata in graba de la un 7eleven si un ceai de crizantema (popular in zona, dar nu il recomand), am luat micul dejun cu aceasta priveliste:

Cu combustibil la bord, am prins iar forta sa imi continui turul de forta. M-am urcat pe una din multele barci din port (unul din cele mai aglomerate din cate am vazut) si am traversat Victoria Harbour. Am pus piciorul pentru prima oara pe continentul chinezesc, in zona numita Kowloon. Ma simteam ciudat stiind ca doar la cativa kilometrii departare aveam nevoie de viza. In Macao si in Hong Kong nu avem nevoie de viza de turist. O sa prind o astfel de civilizatie generalizata la nivel mondial? Ma indoiesc...

Ce caut eu aici? Faimosul spectacol de lumini! Dar am planificat sa ajung mai devreme ca sa explorez si partea asta putin.

Cum am pasit mai departe de primul rand de cladiri de pe aceasta parte, am simtit diferenta – mai dezordonat, mai murdar, cu o alta personalitate greu de descris. Multi oameni pe strada principala de shopping, multe firme si oameni plimbandu-se cam in stilul celor de la mall, poate cu putin mai mult stil. Preocuparile insa sunt in esenta aceleasi – cumparaturi, branduri... consumerism si superficialitate...

Am ajuns si prin piete ce aratau foarte „chinezesc”, murdare, inghesuite... Intr-una am si mancat o supa cu lemon-grass (imi place foarte mult aroma de lemon-grass)...

Vine si supita mea

Chinezii chiar sorb zgomotos supa. Prinsa intre o viata de educatie si cunostinta faptul ca pentru a nu jigni localnicii trebuie sa sorb supa, nu stiam cum sa ma impac. Faptul ca plateam pentru mancare imi dadea o oarecare usurinta de a nu-mi calca pe inima. Adevarul este insa ca mancarea chinezeasca are darul de a te umple de grasime din cap pana in picioare, asa ca nu cred ca i-am jignit prea tare pe patroni, desi am vazut cateva zambete de amuzament de la vecini in ceea ce priveste modul meu „civilizat” de a manca.