Pai - Calatorind in grup

Imi iau ramas bun de la gazde. A fost o experienta noua, diferita si destul de consumatare de energie. Poate ca ma consum eu prea mult si imi pasa prea mult de cei din jur, dar macar atat pot sa fac pentru oamenii care ma ajuta...

Aveam o intalnire cu cei de la compania de autobuze, pentru a ma colecta de unde stateam. Servicii incluse, zic ei. Mi-a placut ideea, dar faptul ca am fost asteptata in alt loc decat cel stabilit, mi-a creat stres suplimentar dis de dimineata.

S-a rezolvat cu cateva telefoane cu compania de trasnport (bine ca aveam numar de mobil thailandez). Ne-am lamurit, si dupa o intarziere de probabil jumatate de ora, am inceput sa ii colectam si pe ceilalti intr-o camioneta cu prelata. Fete somnoroase isi faceau aparitia una cate una, urcand cu greu in spatele camionetei inalte, fara scarita. Si Jacinta, englezoaica de origine indiana, a fost colectata la un moment dat. Am intrat in vorba cu un alt calator de prin Marea Birtanie, incercand o interactiune, avand in vedere ca urma o calatorie destul de lunga cu autobuzul. Nimeni nu parea foarte prietenos. Nu era ceva personal, era o dispozitie generala. Se discuta doar cu partenerii de calatorie. Foarte plictisitor! De asta nu imi plac excursiile organizate!

Evident, plecarea a fost intarziata. La inceput drumul a fost aglomerat.

Aglomeratie la iesirea din Pai (deja in intarziere)

Pe urma a inceput sa se mai elibereze, desi norii din departare mi se pareau amenintatori pentru scurta mea excursie in nordul indepartat al Thailandei. Sper sa nu ploua, mai ales avand in vedere faptul ca era in munti si se stia ca era o zona mai umeda decat restul Thailandei.

Nori amenintatori si amintirea muntilor

Pe drum am vazut diverse modalitati de transport care mi s-au parut pitoresti, iar peisajul care se deschidea arata promitator.

Curiozitati pe drum

Anticiparea muntilor care nu mai urmau sa apara

In Pai am ajuns spre sfarsitul amiezii. Parea un satuc turistic in dealuri, nu munti.

Majoritatea dupa-amiezii, spre inserate, am petrecut-o impreuna cu Jacinta, cautand cazare. Era prima data cand nu stateam la o gazda.

Desi in Chiang Mai primisem o informatie de la un tip care practica si el CouchSurfing despre o potentiala gazda in Pai, am decis ca nu este frumos sa ma indepartez de grupul cu care venisem – Jacinta si australianca care ni se alatura mai tarziu, datorita altor planuri.

Popor mai rau si mai prost la gandire economica decat thailandezii nu am intalnit!

Cadrul era: spre sfarsitul zilei, fetele urmau sa stea cateva nopti, eu nu trebuia sa stau o noapte. Am incercat in mai multe locuri, dar nu vroiau sa ieftineasca camera pentru mine (ar fi trebuit sa platesc cat pentru o camera dubla). Le-am explicat ca pierd clienti (fetele care urmau sa stea mai mult; in plus, oricum este spre sfarsitul zilei si sansele erau mici sa umple camera pe care as fi luat-o eu, putand deci sa lase la pret in avantajul lor). Nu numai ca au refuzat, au facut-o cu ura si dispret. Cata frustrare!

In prima parte in care am incercat era rustic, dar putin cam prea salbatic pentru mine. Erau niste cabanute pe malul raului, cocotate pe niste picioroange (ce se intampla daca se umfla raul?), in care nu aveai pat. Nu aveam sac de dormit si animalele intrau si ieseau in voie din aceste colibe din paie. Nu aveam lumina curenta noaptea si dusurile erau comune. Intr-adevar, era un orasel mai hippy. Imi place mie diferit si aproape de natura, dar nu inseamna sa ignoram secolul in care ne aflam.

Locatie asemanatoare colibelor de paie pe picioroange

Pana la urma, fetele au luat o camera gen cabanuta si eu stateam intr-un fel de hambar. Nu era fantastic, dar ma descurcam pentru o seara... Macar aveam baia mea.

Am iesit. Orasul era foarte turistic, mai turistic decat oricare al oras din Thailanda in care fusesem.

Am fost la piata de noapte unde am mancat cate ceva si am achizitionat niste bratari de picior pentru eventuale cadouri pentru gazde sau prieteni.

Agitatia noptii

Locuri de mancat

Ca peste tot, noaptea era destul de animata, cu mai multe baruri decat vazusem la un loc chiar si in Chiang Mai. Era destul de occidentalizata locatia lucru care, pentru mine, ii taia din farmec serios.

Simpatic designul de terasa, dar prea occidental

Locatie cu muzica live si nici macar nu e weekend! Avantajele turismului!

Ziua a fost o pierdere de timp, stand dupa fundul fetelor care nu aveau chef de nimic, in nici un caz de prea mult mers pe jos. Am mancat, baut si cam atat...

In Chiang Mai, cand le-am vazut pe fete discutand si calatorind impreuna, trebuie sa recunosc ca am fost putin geloasa. Eu calatoream singura deja de mai bine de 1 luna. Mi-ar fi placut sa am companie.

Dupa o zi de companie mi-am adus aminte de ce calatoresc singura.

Calatoritul cu altcineva implica atatea sacrificii incat nu are sens: trebuie sa te maleezi pe ceea ce isi doreste cealalta persoana, pierzand mult din ceea ce ai putea sa descoperi, singur fiind; deciziile se iau foarte greu, pierzand mult timp si pe aceasta parte, deci vizitand mai putin; interactionezi mai ales cu cei din grupul tau, pierzand astfel o parte importanta din intreaga experienta a altei tari – oamenii sai (nu ca mi-ar fi thailandezii prea simpatici); cheltuiesti mult mai multi bani, pentru ca grupurile te indeamna la consum mai mult decat individul.

In principiu, trebuie sa te potrivesti foarte bine cu cel cu care calatoresti ca experienta sa fie cu adevarat placuta.

Si, dupa cateva zile de interactionat cu Jacinta, desi nu imi placea sa trag astfel de concluzii atat de repede, am realizat cat de putin imi place. Era o fata plina de ea, egoista, intepata, cu pretentii de superioritate pentru ca traise in Anglia (cel putin asa cred eu...). Era atat de diferita de oamenii din India pe care ii cunoscusem! Ce face o societate occidentala din oameni! Era complet opusul a tot ce apreciam eu la oameni si acest lucru era frustrant, atat pentru mine cat si pentru ea, pentru ca nu puteam sa nu reactionez la imaturitatea si egoismul ei...

Noaptea mi-am petrecut-o intr-un pat (slava domnului, cu plasa de tantari) in mijlocul soselei! Asa ma simteam. Era un hambar, situat langa un drum foarte traficat, al caror pereti erau facuti din placaj si, in mare parte, doar plasa. In camera erau furnici, din care unele erau rosii si mari. Toata noaptea am fost trezita de zgomote ciudate, m-am acoperit in spray anti-tantari, am fost agasata sonor de masini si trecatori beti. Si culmea, pentru asta am platit prima mea cazare din excursia aceasta.

Orice revelatie isi are costul sau, presupun. Pentru a-mi continua calatoria in cele mai bune conditii psihice, presupun ca trebuia sa trec si prin asta. Altfel, as fi avut impresia eronanta ca experienta mea ar fi fost mai buna daca m-as fi aciuiat vreunui grup pe care il intalneam pe drum cu aceeasi destinatie ca mine. In plus, am apreciat si mai mult CouchSurfingul si ospitalitatea gazdelor mele. Chiar imi faceau excursia mult mai placuta!