New Delhi - Magie

O noua zi. Sunt inca foarte obosita, dar foarte curioasa sa descopar New Delhi. Abia astept sa infrunt strazile aglomerate ale acestui oras.

Astazi este ziua lui Ghandi, asa ca toata familia este acasa. Profita de aceasta sarbatoare pentru a face o achizitie impreuna pe care au tot amanat-o – ceva pentru copil, evident. Imi propun sa ma ia cu masina si sa ma lase la prima atractie turistica de pe lista mea, in afara orasului. Accept pentru ca ma asigura ca e in drum spre centrul comercial la care merg si stabilim ca ma vor si lua la intoarcere pentru a ma duce in centru. Ma scutesc de cateva negocieri, asa ca sunt fericita.

Akshardham New Delhi

Infrastructura in New Delhi este impresioananta. Ajungem la Akshardham – cel mai mare complex de temple indiene din lume. Stabilim sa ne intalnim cam in 3 ore. Parcurg o parcare imensa pentru a ajunge la un vestiar, unde mi se spune sa las totul, pentru ca nu voi fi lasata sa intru cu nimic in afara de bani. Evident, de bani nu fuge nimeni. Nu am voie cu mobilul insa. Motive de securitate. Nu inteleg! Cum o sa raman in contact cu gazdele mele? Nu pot sa nu iau mobilul. E mic. Il strecor eu inauntru cumva. Pacat ca nu pot face poze. Aparatul e foarte mare.

Ajung la coada. Este imensa. Incredibil de lunga. Nu imi vine sa cred. Stau la coada 1 ora pana ajung la primul rand de securitate. Trec aproximativ usor de ei, desi ma verifica. La urmatorul se lasa cu perchezitie. Nici macar nu trebuie sa ma perchezitioneze, ma vad de la o posta ca am ceva de ascuns. Ce nebunie insa, sa nu te lase cu mobilul. Decid sa nu intru. Ma simt ca ultimul om ca nu am respectat regulile, oricat de stupide mi se par. Ma invart pe acolo o ora si primesc telefonul salvator de la gazde care au terminat si sunt in drum spre mine sa ma ia.

Pacat ca nu am vazut locul, dar era imens si nu aveam timp de stat acolo prea mult. Daca as fi avut o zi intreaga pentru asta ar fi fost o treaba. Ce rusine! Si totusi, ce stupid sa nu te lase cu mobilul inauntru! Aflu de la gazde ca au fost cateva atentate cu bombe puse in telefoane mobile. Ce poti face cu cateva grame de explozibil? Cat poti sa pui intr-un telefon? Oamenii astia cu violenta lor imi creaza incoveniente. De ce nu se potoleste totul ca sa putem trai in pace si liniste?

In masina, unde dinnou contrar firii mele multumesc zeitatilor moderne pentru aerul conditionat, mi se arata cateva parti din New Delhi. Gazdele mele sunt incantate de Cannaught Place. Este centrul comercial, construit in 1931 in stil britanic. Sincera sa fiu nu imi da un sentiment placut si, in nici un caz, nu ma impresioneaza cu nimic. E un fel de Piata Victoriei cu cladiri mai urate, multe masini si aglomeratie, cateva ziduri care nu m-au lamurit asupra necesitatii lor si multe cladiri inalte.

Trecem cu masina si pe langa India Gate, un fel de Ard de Triumf. Nu e foarte impresionant nici asta si, destul de dezamagitor ca exista un arc de triumf in atatea orase ale lumii.

Ma lasa in apropierea urmatoarei mari atractii de pe lista mea: Qutub Minar. Nu ma dau batuta. Sper ca norocul meu sa se schimbe si sa vad si eu ceva frumos azi. New Delhi nu mi-a creat o impresie prea buna, pana acum.

Alta coada. Sarbatoarea astea i-a scos pe toti indienii din case. La casa, preturi diferite pentru indieni si straini. Incep sa ma obisnuiesc. Nu mai iau ghid audio, am nevoie de liniste si pace.

Poarta hipnotizanta prin forma, material, culoare, executie



Intru. Locul imi place instantaneu. 



Prea multi oameni, si totusi, farmecul acestuia ma invaluie si ma transpune intr-o lume de basm.

Tablou furat dintr-un basm

 

Influente arabesti

Este un sit UNESCO pe buna dreptate. Mi se pare cea mai frumoasa combinatie pe care am vazut-o vreodata a tuturor stilurilor arhitecturale antice intr-una: grecesc, roman, si mai ales arabesc. Coloane, bolte, culoare, gradini interioare, arabescuri, combinatii de materiale, culori incantatoare... Absolut fermecator.





Magie

Intr-un anumit loc (sub niste coloane) simt o energie ca aceea a locurilor natale. Sunt incredula si imi zic ca este starea mea de spirit.

Strabat intregul complex de mai multe ori, in fascinatie, pana aproape de apusul soarelui. Lumina este incredibila peste aceste ruine fermecate.  

Apus peste si printre ruine

Ma intorc la locul unde am simtit acea energie mai puternica si cu cat ma apropii mai mult o simt crescand. Este incredibil. Poate chiar exista energii favorabile in anumite puncte ale pamanatului, asa cum a crezut Hasdeu cand a construit castelul Iuliei pe acel deal micut din Campina. 

Minaretul concurent cu turnul din Pisa

Punctul de atractie maxima este turnul ce concureaza cu cel din Pisa, prin faptul ca se inclina. Numai italienii sunt capabili sa transforme o eroare intr-o reusita. Indienii recunosc ca sunt probleme cu solul. Si ei, ca si italienii, consolideaza baza, dar nu pretind ca asa ar fi normal sa fie sau ca ar fi cine stie ce minune inginereasca.

Minaretul in spatele moscheei

Daca as fi ajuns aici cu cativa ani inainte as fi putut sa ma urc in turn. Acum nu mai are nimeni voie.

Pacat! Este absolut incantator. Din orice parte a sitului il poti zari, daca te straduiesti. In momentul in care a fost construit (intre secolele 12 si 14), era cea mai inalta structura din lume – 72.5 metri. Minaretul poate fi considerat primul zgarie-nori, inspiratie si testament pentru viitorii ingineri.

Apusul este unul din cele mai grandioase pe care le-am vazut. Ruinele ii dau acest farmec de legenda. Locul si momentul inspira un tablou cu zeitati grecesti transpus intr-un mediu indian contemporan, pe care l-am imortalizat cu emotie.

Apus printre ruine vizitate de zeitati

Nu imi doresc deloc sa ma despart de acest loc, dar mai am un loc de vizitat. Sunt multe lucruri de vazut intr-un oras imens precum New Delhi.

Plec spre un alt complex religios, de data asta din New Delhi, nu departe de Qutub Minar. Decid sa merg pe jos, nedandu-mi seama ca distanta pe harta este mult mai mare decat pe orice harta europeana cu care am avut de a face. New Delhi chiar e foarte mare. Ajung acolo pe inserate.

Zeitatea acestei ramuri din hinduism (nu inteleg de ce atatea sub-religii in orice religie si atatea religii care se pretind diferite desi seamana intre ele si atata ura intre diversii credinciosi) este maimuta. No comment! Fiecare poate sa-si faca orice impresie doreste...

In templu gasesc o combinatie de multa munca si materiale de calitate, precum marmura, si chiciuri de genul florilor de plastic. Nu simt mare lucru. De cate ori caut acel sentiment intr-un loc de ruga, nu-l gasesc. De ce au mai multa putere pentru mine ruinele decat un loc batut de credinciosi cu scopul rugaciunii si luminarii?

O noua zi se incheie. Sunt moarta de oboseala. Negociez cu o riksha pentru a fi dusa pana la adresa gazdelor mele. Drumul este lung, suntem prinsi intre miliarde de masini care emana o patura ingrozitoare de gaze, si soferul meu nu cunoaste deloc zona unde trebuie sa mergem si nici nu vorbeste prea bine engleza. Vrea sa ma lase undeva aproape, dar nu ma pot descurca singura. El pare mai pierdut decat mine. Foarte intortochiat acest cartier si totul arata lafel. Dupa o mare bataie de cap cu localnicii care nu stiu sa explice sau nu stiu nici ei exact unde ar trebui sa ma directioneze, ajung obosita si prafuita acasa. Imi cere mai mult, pentru ca zice ca a inteles gresit unde trebuie sa ma duca. Nu ma intereseaza. Negociez print-un locatar din complex si ii mai dau cativa bani, mai mult din lehamite decat altceva. Il cred, oarecum, ca a inteles gresit si ca a facut un drum destul de lung, dar niciodata nu-mi place sa ma intorc asupra unei intelegeri.

Maine e ultima zi in New Delhi. Ultima zi in India! Si, spre deosebire de orice alta vacanta pe care am avut-o pana acum, o noua aventura incepe. Nu merg acasa. Mai am atat de mult pana ajung acasa si pare atat de mult de cand am plecat de acasa.

Ce zi magica! Si totul i se datoreaza Qutub Minarului!

Ruinele magice ale Qutub Minarului din New Delhi