Dupa o noapte neodihnitoare, m-am trezit la 5 dimineata (ar fi trebuit la 4) ca sa fac intinderea si ceva meditatie inainte de micul dejun. Unde e patul meu perfect din India?
La 6 s-a auzit un clopotel care anunta, iar un detaliu neanuntat, micul dejun. O coada se formeaza usurel, papucii se lasa la iesire, se ia o tava de metal si o furculita si o lingura, se sta la rand ca la cantina sa ti se puna in farfurie un polonic dintr-o mancare care arata precar. Urmeaza cateva minute bune de rugacune in Pali. Avem foi cu traducerile. Daca vrem putem sa nu le spunem. Nu le spun. Se mananca pe jos, la masute joase - daca vrei in interior, sau afara pe scaune si la mese ca la tara - daca vrei in aer liber. Calugarii stau inauntru si isi spun separat rugaciunea, pe care trebuie sa o ascultam si noi si incep sa manance in timp ce restul lumii spune rugaciunea. Ce obicei urat! Nu imi plac discriminarile!
Zona meselor de afara in fata, celor dinauntru in dreapta, dupa chiosc |
Dupa masa urmez puhoiul de oameni care merg cu tava in spate. Daca nu au terminat tot de mancat, exista loc de colectare selectiva. Bravo lor! Exista chiar diferentieri intre vegetarieni si non-vegetarieni. De acum inainte, cea mai grea decizie urmeaza sa fie ce meniu sa imi aleg in fiecare zi. Oare care e mai putin abject decat celalalt?
Colectare selectiva in manastire din Thailanda. Noi cat de departe suntem? |
Pe urma, se merge la un rand de lighene unde se sapuneste si clateste in mai multe ape tava in care ai mancat. Destul de scarbos, dar asta este... nu stiu cum as fi putut sa fac mai ecologica operatiunea, asa ca este totusi de apreciat...
Tehnica spalarii vaselor si hainutele purtate in manastire |
Incep meditatia, asa cum am fost invata cu o zi inainte. Gandurile imi invadeaza mintea si imi este imposibil sa nu ma gandesc la ceva. Simt dezamagire fata de religii in general, acum. Speranta imi era in budhism. Ce vad aici este corupt. Poate ca in India ar fi fost altfel, dar imi era teama de probleme de igiena. Asta e decizia pe care am luat-o, bazat pe atatea relatari de maretie ale Thailandei...
Ce este amuzant este ca aceasta manastire, unde se practica meditatia, este inconjurata de un sat frenetic. Se aud claxoane, oameni negociind – o fi o piata prin zona? -, muzica tare noaptea cand ma duc la culcare – e un bar chiar sub geamul meu... In plus, in cadrul manastririi se realizeaza proiecte de imbunatatire ale complexului.
Constructiile din fata camerei mele... intr-o manastire de meditatie! |
Pranzul a fost lafel de oribil ca micul dejun si destul de mic. Ce ma enerveaza este ca magazinul cu produse vandute de calugari este deschis pana mult mai tarziu. Cina nu e, pentru ca nu ar trebui sa se manance, dar de cumparat poti sa cumperi mancare si sa o mananci de la magazin. Cum vine asta?
Pana la 5 seara am facut cam 6 ore si jumatate de meditatie, taras grapis, cum am putut. Mintea nu mi-am observat-o niciodata atat de alerta, asta pentru ca nu i-am acordat atentie. Acum, incercand sa nu ma gandesc la nimic, am fost constienta la ce imi trece prin cap – majoritar maruntisuri care ma consuma fara sens. Inteleg cat de daunator este si de ce e bine sa meditezi. Vreau sa devin mai buna.
Intalnirea cu staretul a fost emotionanta, pentru ca imi era groaza de textul in Pali pe care trebuia sa il spun (nu ii acord prea multa incredere memoriei mele) si era un intreg ritual de salut cu plecaciuni, fandari si alte nebunii... J
In urma raportarii mi se spune sa cresc intervalul de meditatie de la 15 minute (deja dificil sa stau in lotus pentru un sfert de ora fara sa amortesc si mai ales fara sa am dureri de spate) la 20 de minute si sa am intarget sa ajung la 7h jumate de meditatie, cu o ora in plus fata de cat facusem pana acum.
Ma ocup de igiena, imi spal hainele pe care le aveam cu mine, mai fac ceva meditatie. Ma simt obosita, dar cum mi se pare o activitate usoara comparativ cu munca la servici, ma intreb daca este cu adevarat oboseala sau lenevie.
La pranz lausem mai multe bombonele de desert si le adusesem in camera. Acum, cand ma pregateam de culcare observ o colonie de furnici in patul meu. Nu pot sa nu ma intreb daca natura se razbuna pe mine pentru ca trisez...
Ce am observat in aceasta a doua zi, desi nu ar fi trebuit sa ma uit in jur, este ca oamenii care vin aici – albii, au probleme destul de grave fizice sau intrebari destul de serioase de pus. Le simt apasarea. La sfarsitul zilei simt ca imi e dor de oameni, ma intreb in continuare daca imi pierd timpul dar vreau totusi sa devin mai buna la meditatie...
A treia zi ma trezesc fara sa fi auzit clopotelul. Am dormit 7 ore dar m-am trezit simtindu-ma foarte obosita. Imi fac rutina. Mancarea tot proasta. Rugaciunile prea lungi. Observ alte lucruri care ma revolta: mobilele sunt interzise, dar calugarii vorbesc la ele; religia spune ca ar trebui sa iubim totul, dar ei alunga intr-o maniera foarte urata cainii din jur; nu avem voie sa mancam dupa 10:30, calugarii mananca. Ce se intampla aici? Ori toti, ori nici unul! Si calugarii ar trebui sa fie exemplele pozitive, nu cele negative!!!
Pana acum am rezistat destul de bine, dar in a treia zi simt cum incepe sa ma afecteze lipsa mancarii de seara. Imi ste o foame ingrozitoare, dar rezist eroic.
Locurile de meditatie pe care le-am descoperit sunt urmatoarele:
- Camera si balconul din fata camerei
Balconul si pernuta care nu prea ajuta sa nu imi amorteasca picioarele sau sa nu ma doara spatele |
- O gradinita incantatoare, unde deja a atentat la unul din degetele de la picioare o soparlita, cand imi faceam meditatia in pozitia lotus (asta m-a facut sa ma indepartez pe acest loc pentru cateva zile, dar era prea placut ca sa renunt la el complet, mai ales pentru experienta mersului)
Gradina cu covor de catifea... Iubesc natura!!! |
- Un loc numit „Biblioteca”. Nu avea carti, era un templu, dar era extrem de frumos arhitectural si foarte racoros in mijlocul zilei. Marmura rece oferea un confort extrem in caldura covarsitoare...
"Biblioteca" |
"Biblioteca" - Coridor exterior si arta |
Detaliu de pe coridorul "Bibliotecii" |
La etaj nu aveau voie decat barbatii!!! Ce e asta?!? |
- Un templu unde am vazut ca e mai mult de ceremonii, care nu era prea frumos sau bine mirositor – avea covor pe jos, dar era majoritar gol si simteam eu energii mai pozitive acolo decat in orice alt loc
Templul mirositor |
Unul din momentele placute ale zilei este ploaia de dupa-amiaza. Am acoperis deasupra capului, locul devine linistit, nu am de ce sa ma plang.
Ploaia zilnica... Ma simt la tropice pentru prima oara in viata! |
Magia adevarata insa este sa te trezesti de la 4 si sa meditezi fiind atent la tot in jur dar fara sa judeci in nici un fel. Adevarul e ca dimineata este momentul perfect de meditatie... te poti contopii cu natura... Te trezesti inainte sa se trezeasca natura si, in starea de meditatie, simti cum se trezeste incet incet si ea... Primele pasari ciripesc, ca sa devina din ce in ce mai zgomotoasa, prima raza de soare iti mangaie pleoapele, oamenii incep si ei sa faca zgomote banale dar atat de pline de bucuria vietii...
Absolut divine natura si viata!
Dupa raportare aflu ca noul target setat de staret pentru mine este: reprize de 25 de minute cu un total de 7-8h. Devine challenging...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu