Chiang Mai - Incomoditati

A doua zi dimineata gazda mea americana ma cam „trimite la plimbare”... Si mai imi si povesteste cum vrea el sa faca un fel de CouchSurfing dar pe bani (frustrat de cat de greu este sa iti gasesti ceva de munca, chiar si ca profesor de engleza, in Thailanda). Tocmai asta e conceptul CouchSurfing, primesti oameni la tine pentru ca iti face placere, clar fara beneficii materiale. Daca afla ca faci afaceri de pe urma retelei te dau afara...

Gazda mea urma sa primeasca noaptea urmatoare pe altcineva si era obosit de atatia oaspeti. Asta si faptul ca avea doar o lenjerie de pat pentru oaspeti, pe care trebuia sa o spele si usuce au fost scuzele pe care mi le-a dat. Acum am inteles cat noroc am avut ca m-a primit noaptea precedenta.

Normal ca nu iti mai face placere si ca esti frustrat, daca oaspetii vin si pleaca din casa ta ca la gara. Si da, sunt sigura ca urmarea ceva financiar. Nu am tras eu concluzii pripite, chiar mi-a spus ceva de genul „frate, frate, dar branza e pe bani”. Mi s-a parut total deplasat. Intotdeauna dau un cadou gazdei mele  inainte sa plec, dar de data asta mi-a parut rau si ca i-am facut cinste de atatea ori cand mergeam pe undeva...

Am dat fuga la internet. Norocul meu ca imi raspunsese, cu intarziere, o alta gazda potentiala din Chiang Mai. L-am sunat, l-am intrebat daca mai este valabila oferta. Era! Am unde sa stau! Ma simt foarte norocoasa pana acum... La internet m-am ocupat si de alte lucruri, cum ar fi sa-mi caut bilet de avion intre Japonia si Australia. Mai era o luna, dar nu puteam sa las pe ultima suta de metri pentru ca pretul nu face decat sa creasca de acum incolo... Am inceput sa caut gazde si pentru China, Japonia si Australia. Procesul s-a dovedit a fi destul de asiduu pana acum, asa ca nu puteam sa-l ignor...

Un lucru care ma deranjeaza foarte mult in Thailanda este faptul ca totul este scris in thailandeza, chiar si cifrele. Asa trebuie sa negociezi cu ei. Gazdele mele nord-americane din Bangkok si Chiang Mai mi-au spus amandoi de filozofia locala: daca esti turist nu platesti taxe la stat, asa ca pretul pentru turisti este normal si de aseptat sa fie mai mare decat cel ce il platesc localnicii pentru orice.

Ideea este absurda!!!... In nici o parte a lumii daca thailandezii ar fi turisti nu li s-ar expune astfel de folozofii denaturate de economie... Si, ce e si mai frustrant este ca atunci cand te saturi de negociat si cazi la o invoiala, vezi un zambet arogant care iti este aruncat de vanzator de genul „nu merita nici jumatate din cat platesti, idiotule!”

Modul tipic de expunere al ofertei intr-o tara in care
jumatete de cumparatori sunt din alte tari

Pentru a nu-mi incurca noile gazde mi-am mutat lucrurile la ei pe la mijlocul zilei, pentru ca mi-au spus ca mai tarziu aveau alte planuri.

Nu am avut niciodata atatea probleme sa gasesc o locatie cat am avut cu aceasta a doua gazda din Chiang Mai. Si asta, pentru ca ceea ce ar fi trebuit sa caut era un salon de masaj thailandez, iar eu cautam o casa...

Gazda mea era un domn cam de 60 de ani din Tara Galilor, cu un aer destul de afectat, care aprecia o viata mai lenta... Avea multe carti in casa si stia sa vorbeasca la un nivel mai elevat despre multe lucruri... Mi-a facut placere sa interactionez la nivel intelectual cu el...

Sotia lui era o thailandeza „titirez”, de vreo 45 de ani, tafnoasa si autoritara... Nu m-am prea simtit la locul meu, dar nu din cauza ei, ci din cauza relatiei pe care o vedeam intre ei. Tipul nu facea nimic, iar ea era tot timpul in miscare, strangea rufe, intindea alte rufe, le „punea pe sarma” si pe fetele din salon...

Casa avea 4 etaje (2 dedicate salonului si 2 dedicate familiei) si o terasa deasupra casei - destul de draguta, de altfel, si plina de orhidee - unde am luat ceaiul si am discutat cu domnul casei pe diverse teme, mai ales despre calatorii...

Domnul nu parea sa o bage prea mult in seama pe sotia lui... Cum nu mi-a placut deloc atmosfera, am incercat sa interactionez cu doamna, careia mi se parea ca nu ii face placere sa aiba straini in casa... Imi parea rau pentru ea, dar presupun ca nu aveam de ce: era proprietara unui salon de masaj, lucru cu care nu foarte multi thailandezi se pot lauda; avea o fata, ramasese vaduva si se recasatorise cu un european...

De cate ori o vedeam, insa, ma inhibam si nu stiam ce sa fac pentru ca nu o intelegeam, nu ii intelegeam firea sau intentiile... Ii ofeream ajutorul si eram mereu refuzata, zambeam si multumeam destul de des pentru ca desi era autoritara, nu era neospitaliera...

Nici aici patul nu era grozav, avea o adancitura pe mijloc, dar era mult mai curat si mult mai bun decat la tanarul nostru amic american. Si baia era foarte curata si o imparteam doar cu fata casei... cel putin pentru o zi...

Dupa ce am plecat de la noile mele gazde cu informatii despre piata de noapte din Chiang Mai si regulile casei (mai exact, pe unde sa intru cand ma intorc, cand o sa fie inchis salonul), am mers dinnou la internet si de data asta chiar mi-am achizitionat bilete de avion pe ruta Japonia – Australia – Singapore. Drumul spre casa devenea din ce in ce mai real... M-am intristat putin, desi, in realitate, aveam mai mult de jumatate de excursie inca de experimentat...

Si azi am continuat sa mananc ca o infometata ce pe drept eram: fructe, roti dinnou (nesatisfacator, desi ideea de clatita prajita si indulcita cu lapte condensat este foarte atragatoare), suc natural, orez cu ou, pachetele de primavara. Ca pana acum, mancarea de strada thailandeza de care auzeam atat de multe, continua sa ma dezamageasca!



Metoda de preparare a roti (1)




Metoda de preparare a roti (2)



Metoda de preparare a roti (3)

Dupa ce toata ziua i-am dat telefoane americanului, sa incerc sa imi aranjez programul astfel incat sa acomodez dorinta atat de insistent exprimata cu o seara inainte de a ne vedea pentru a vizita diverse obiective turistice impreuna, dupa ce de mai multe ori m-a incomodat prin schimbari de planuri, il gasesc din intamplare pe „printul” nostru la un internet cafe razand de nevoie mare cu prietenii de acasa... Daca nu ai chef sa faci nimic, spune, nu incurca lumea! Pana acum 1 din 4 americani a parut mai ok... Restul au fost decenti ca maniere de suprafata, neinspirati la conversatie si suciti dupa un anumit punct... Sunt eu chiar asa de norocoasa sa-i cunosc pe cei iesiti din comun sau poate sunt diferita de restul lumii in intregimea ei din punct de vedere al bunului simt si asteptarilor pe aceasta dimensiune?!?

Pe seara m-am intalnit cu cele doua fete care m-au influentat in decizia de a renunta mai devreme la manastire... Mi-am petrecut cel mai mult timp cu englezoaica de origine indiana, pentru ca cealalta se intalnea cu iubita care nu fusese interesata in experienta manastirii sau a meditatie...

Serile in Chiang Mai sunt, placute atat ca temperatura cat si ca atmosfera. Ce nu v-am spus despre Chiang Mai este ca este un oras incercuit de un canal construit de locuitori sub forma de rectangul in jurul centrului.

Seara canal (1)

Seara canal (2)

Wat noaptea

Highlightul serii a fost un masaj de picioare ieftin care nu m-a prea relaxat deoarece era destul de dureros... In afara de asta, am incercat sa mai descoperim cate ceva din vastul areal culinar neimpresionant pentru mine al Thailandei...

Aglomeratie noaptea

In piata de noapte, pe unde am ajuns cu englezoaica la un anumint moment al serii, nu puteam sa ma decid intre orez si taitei... Vroiam sa servesc unul sau altul cu unul dintre sosuri... Vanzatorul insa nu m-a inteles si mi-a pus taitei peste orez... Cine a mai auzit de asa ceva? Am ras fara rautate si am facut semne cu mainile ca nu asta am vrut, incercand sa il intreb, in engleza si prin gestica, daca nu poate sa puna taiteii inapoi ca sa pot pune un sos deasupra...

Nu m-am confruntat cu atata ura niciodata in viata mea... Un moment inainte se ruga de noi sa mancam de la el, in celalat a aruncat cu o ura fara margini intreaga farfurie la gunoi si a tipat la noi in thailandeza cine stie ce injurii... fata i se transformase complet in decursul a cateva secunde... Cum sa cred ca sunt draguti thailandezii? Tocmai ii povesteam englezoaicei de cum mi se par foarte falsi si neprimitori oamenii acestei tari, lucru surprinzator datorita importantei turismului si a renumelui de „tara zambetului frumos”... Pacat ca acest zambet nu inseamna si un suflet frumos!

Mancare in fata Mallului intr-o seara oarecare

Mancare seara in piata de noapte

Fetele, englezoaica si australianca, au tras putin de mine sa merg eu cu ele in Pai – un orasel hippy din nordul Thailandei. Nu aveam planuri, dar nu eram foarte sigura de acest plan. De Chiang Mai ce e drept ma cam plictisisem si in Bangkok gazda la care statusem o avea in vizita pe mama ei din Canada. Am decis totusi ca, pentru ca decisesem sa nu mai merg in Sud la insule, sa mai vad si eu ceva din Thailanda...

Noaptea se ia masa principala 

Supa pare apetisanta

Nordul mi s-a spus ca e mai relaxat si de bun gust decat sudul, cel putin pentru ceea ce expusesem eu ca imi doresc sa vad... Mi se descrisese cat de „grozav” era in sud: mergi pe insule si iti cumperi o galeata de bautura cu multa gheata in fata careia stai si te imbeti atat de tare incat nu te mai deranjeaza cand toti vecinii tai isi fac nevoile la malul marii... Nici nu ai nevoie de gazda, poti sa dormi pe plaja, ca restul oamenilor care „se distreaza” atat de bine... Si, lucrul care chiar m-a decis sa renunt la un paradis tropical cu stanci impresionante si ape limpezi (in afara de faptul ca imi era imposibil sa gasesc gazde CS disponibile – toti pareau sa fie la randul lor in vacanta, plus timpul colosal necesar transportului cu trenul) a fost ca in sud imaginea tipica pe care o intalnesti pe strazi este a barbatilor caucazieni batrani si dezgustatori care se plimba cu bratul in jurul fetelor thailandeze foarte tinere... Mi s-a spus de catre oameni mai putini sensibili decat mine ca era de-a dreptul scarbos... Deja eram frustrata de interactiunea cu thailandezii din zonele „prietenoase” si „cool”... Am decis sa nu merg in sud si sa ma odihnesc mai mult... Eram in continuare extenuata...