Sydney – Primul contact

Dupa o noapte chinuita in autobuz, am ajuns si in Sydney! Sunt atat de obosita incat imi e greu sa ma entuziasmez de atingerea acestui punct indepartat de pe planeta. Dar ce vad de pe partea mea a autobuzului? Cea mai faimoasa cladire din Sydney – Opera! Si intrarea am facut-o pe faimosul lor pod – Sydney Harbour Bridge!

In Sydney avusesem doua oferte de cazare – una mai centrala, dar care parea mai putin comoda si aglomerata, a doua mai indeparatata dar mai comoda. Inclinam spre a doua, dar David mi-a spus sub nici o forma sa ma duc acolo. In Wolli Creek (zona mai indepartata) erau grupuri inarmate care se ciondaneau! Va dati seama ca aceasta relatare mi-a creat un soc! Nu prea ma simteam confortabil privind siguranta mea in intregul oras. Pana acum Australia mi se paruse o tara foarte linistita si relaxata. Oricum, am acceptat recomandarea lui David din Brisbane si am ales sa merg la baietii din centrul vechi al Sydneyului – Paddington, pe strada West.

Primul contact real cu Sydneyul l-am realizat in zona garii centrale. De ce sunt dubioase garile din intreaga lume? Sincera sa fiu, nu mi-a linistit deloc reticenta pe care mi-o insuflase David. Am plecat din zona cat de repede am putut, dupa ce m-am invartit in jurul intregului complex cautand partea de pe care sa iau autobuzul pana la gazdele mele... erau vreo 10 statii de autobuze...

Am ajuns in jur de ora pe care o stabilisem cu baietii. Era indeajuns de devreme ca sa nu-mi fac griji ca s-ar fi trezit si plecat pe undeva. Dar, cand am ajuns acolo, nu era nimeni! I-am sunat si mi-au spus ca sunt la plaja – dinnou un loc faimos – plaja Bondi. Promisiuni de surferi, in sfarsit!   

Baietii s-au intors acasa, mi-au deschis si mi-au explicat unde urma sa dorm - o saltea in zona sufragerie-bucatarie. Asta, in sine, nu m-ar fi suparat prea tare daca locul nu ar fi fost extraordinar de mizerabil. Baietii tineri sunt lafel peste tot! Oricum, nu mai aveam forta sa ma ingrijorez acum de asta... Baietii (Anthony & Danny – un polonez) vroiau sa plece inapoi la plaja asa ca mi-au oferit varianta de a sta acasa sa ma refac sau sa merg cu ei la plaja. Evident ca am ales plaja! De cate ori ajung eu in Sydney?!?

La plaja l-am cunoscut si pe Jonathan si restul prietenilor lor. Toti baietii erau genul de metrosexuali... pareau sa aiba foarte mare grija de ei si sa aiba preocupari mondene... Cu Jonathan parca puteam sa vorbesc si de alte lucruri...

Anthony

Johnathan & friend

Am mers cu grupul la „cel mai bun fast-food din zona” si am mancat fish&chips... Am gustat si de la Jonathan mini-caracatite si, surprinzator, mi-au placut foarte mult. Preturile aici mi se par foarte mari, desi vin din Japonia! Am luat o portie mare de fish&chips, cu care m-am saturat, dar 50 de ron pentru un fast-food, fara bautura, mi se pare cam mult!

Am intrat si in apa... foarte rece! Surferi erau, dar nu se intampla nimic care sa ma impresioneze... In plus, intrarea in apa se facea brusc, iar curentul era foarte puternic, desi ne aflam intr-o zona mai protejata...

Anthony ne-a invitat la casa parintilor, unde aveau o piscina cu apa mai calda! Frumoasa priveliste asupra centrului Sydney-ului. Turnul din departare imi aimteste de cel din Toronto. Defapt, intreaga atmosfera a orasului imi aminteste destul de mult de Toronto! La piscina ne-am balacit. Casa parintilor era impecabil de curata. Ma indoiesc ca mama lui Anthony, pe care am cuoscut-o si care era foarte cocheta, vizitase vreodata casa in care locuia fiul ei... Ar fi ramas fara cuvinte... Probabil ca incerca sa evite acest fapt... :)

Dupa ce ne-am plictisit de balacit, ne-am intors acasa si, fiind sambata, ne-am pregatit de iesit... Baia era in aceeasi stare dezgustatoare ca restul casei! Ma indoiesc ca facusera curat de cel putin un an de zile de cand stateau acolo! M-am schimbat si, asteptandu-i le-am curatat masa din sufragerie (nu mai vazusem atatea capace de bere la un loc inainte) – in sfarsit, am putut vedea ca are un model sculptat... era chiar draguta! Canapeaua din sufragerie era sfasiata si plina de praf si de alte lucruri neidentificate (preferam sa las indetificarea pe seama expertilor)...

Am iesit intr-o alta zona cunoscuta a orasului – the Rocks! Aici sunt multe cluburi pentru, dupa cum aveam sa aflu curand, oamenii cu fite... Lucrurile stau lafel peste tot si, ca de obicei in astfel de circumstante si companii, m-am plictisit teribil! Conversatii infantile, toti vor sa se dea mare cu cate ceva... Intrasem la un moment dat in vorba cu o doamna din Brisbane care imi descrisese viata mondena ca pe o „piata de carne”... cam avea dreptate! Sincera sa fiu, am fost dezamagita... Reactiile mele sunt mai puternice decat ar trebui sa fie, mai ales ca peste tot in lume oamenii se comporta lafel... Mi se pare o pierdere de timp si ma intreb cu pot sa se simta bine oamenii in astfel de circustante...

Locatia, insa, era foarte draguta... Cladire din caramida, cu curte interioara pietruita, cu interior din lemn pe doua etaje... Haiosel... Si se fuma doar afara, ceea ce este un lucru destul de bun (nici unul dintre baieti nu fuma, insa). Pacat ca oamenii care frecventeaza astfel de locuri sunt cam superficiali...

Ajunsi acasa, fiind o aventura sa gasim un taxi (mai bine mergeam pe jos), am adormit rupta de oboseala in galagia gazdelor din sufragerie ce continuau petrecerea (venisera si niste prietene de-ale lor si se si iscasera dispute intre Jonathan si Danny pentru una dintre fete... Jonathan gresea, dar parea sa isi doreasca sa il enerveze pe Danny... cruzi mai sunt oamenii uneori!) Oricum, baietii au cam ramas cu buza umflata... defapt, mi-am dat seama ca era mai mult gura de ei... baietilor le placea confruntarea mai mult decat orice... zici ca erau niste cocosi...