Gazda din Cairns

Dupa cam 1 ora de interogari si scormonit prin bagajul meu, mi s-a dat voie sa trec de vama. De pe la inceputul interogatoriului, cam de cand am inceput sa ma enervez incet dar constant, mi-am dat jos, una cate una, hainele de iarna. Am inceput cu esarfa, am continuat cu hainuta si cu puloverul. Am ramas doar in tricou. Acum aratam si eu mai integrata in mediu, desi deja incepusem sa ma topesc de caldura, chiar si in aeroport.

Ajungand in sala de asteptari am gasit-o pustie. Un sentiment foarte ciudat. Un aeroport stralucind de curatenie si nou, dar micut si pustiu. Era un gardian, o doamna la un ghiseu de schimb valutar si una la un birou de microbuze.

Mi-a luat ceva pana sa ma organizez, sa schimb ceva bani (20 USD pentru 8 AUD!!!) pentru a da un telefon gazdei mele pentru a stabili locul de intalnire si pentru a cumpara un bilet la microbuz. Nu mai aveam norocul din India cand gazda a venit sa ma ia de la aeroport la 5 dimineata. Ceea ce inseamna ca s-a trezit cel putin la 4:30!!! Inca imi este greu sa inteleg atata bunatate...

John (asta este numele gazdei mele din Cairns) intrebase daca sa vina sa ma ia, dar fusese o oferta facuta cu jumatate de gura. In plus, mi-a dat si multe explicatii, asa ca nici nu m-am gandit vreodata sa accept. Daca as fi stiut ca ma tin la vama cam 1 ora, ar fi fost putin diferita treaba, desi era totusi 8 dimineata intr-o duminica.

Cu toate astea, stiam ca la ora asta era OK sa il sun pe John. Era divortat si din doua in doua saptamani isi primea fetele acasa in weekend si le dedica tot timpul. De aceea mi-am permis sa-i dau un telefon.

M-am chinuit ceva pana mi-am dat seama cum sa folosesc telefonul public si cate si ce cifre sa folosesc din numarul pe care il aveam. Stafful aeroportului nu mi-a fost deloc de ajutor, speriindu-ma chiar ca nu as avea numarul corect. Pana la urma am reusit sa vorbesc cu John si sa stabilim un loc de intalnire in centrul orasului unde vroia sa-si duca fetele sa ia micul dejun. Draguta idee pentru o duminica dimineata!

Pana acum, australienii mi s-au parut foarte criptici si neprietenosi. Nu iti sar in ajutor si daca ii intrebi ceva sunt expeditivi. De exemplu, am ajuns in fata ghiseului tipei care vindea bilete de microbuz. Am intrebat-o cat costa si care e destinatia finala. Mi-a raspuns in doi peri cat ar fi biletul pentru variantele doar dus sau dus-intors. Nu a asteptat sa iau o decizie, ci a plecat de la ghiseu spunand ca se intoarce in cateva minute. S-a intors peste vreo 15 minute, timp in care, plictisita de asteptat, am iesit si am vorbit cu soferul in legatura cu ora la care avea de gand sa plece si daca ma lasa aproape de locul in care stabilisem intalnirea cu John.

Afara, desi era 8 dimineata, era o pacla fierbinte si umeda. Soarele chiar este mult mai puternic aici! Cam asa imi inchipui eu o jungla tropicala. Desi simteam ca nu e „uman” soarele asta, am stat pe o bancuta, doar cu capul la umbra, pentru a reda caldura oaselor mele. Cata exagerare cu aerul ala conditionat din avioane, totusi!

In sfarsit, reusesc sa achizitionez un bilet dus-intors, ma urc in microbuzul fara aer conditionat (alegerea pasagerilor, totusi – desi era foarte cald eram fericita – cred ca o sa raman sensibila la aerul conditionat pentru multa vreme de acum inainte). M-am asezat langa geam, si am inceput drumul de la aeroport spre centrul orasului. Multi palmieri si niste copaci exotici cu niste flori corai. Foarte interesanta vegetatia. Nu imi facusem asteptari legate de cum avea sa arate Australia, dar se pare ca ce vazusem la TV ma influentase sumva, pentru ca am fost surprinsa de aspectul naturii. Presupun ca nu ma asteptam la atata vegetatie?

Cand am ajuns in oras, sincera sa fiu, nu mi-am dat seama ca e oras. Intins pe latime, nu inaltime, cea mai mare cladire din centru pe care am vazut-o era de 2 etaje (incluzand parterul). Cladirile nu pot sa spun ca mi-au creat impresia ca ar avea vreun stil arhitectural definit. Mi se parea totul mai degraba un conglomerat de depozite mai micute...

In centru, dupa mici confuzii, ajung si la locul de intalnire cu John. Eu nu sunt omul copiilor, asa ca eram putin in dubii de cum o sa decurga interactiunea cu fetele lui – Sarah & Hannah.

Ei deja terminasera micul dejun de ceva timp. Mi-am cerut scuze pentru intarziere (nu stiam cand avea sa plece primul microbuz de la aeroport) si am mers acasa la ei. Aveam la dispozitie 2 camere de oaspeti din care sa aleg. Casa avea curte cu piscina. Singurul inconvenient era ca era destul de departe de centru, dar era un autobuz prin apropiere cu care puteam ajunge acolo. Cea mai tare chestie era insa ca John avea barca si ca mi-a promis ca mergem cu ea pe mare!

Barca parcata langa garajul lui John

In apropierea casei lui John

John a fost foarte dragut, ne-a servit cu fructe si era foarte eficient in a avea grija de cele 2 fete ale lui, plus de un catel care era foarte mare cersetor de atentie si a unui motan zurliu. Cu toate cate avea pe cap, nu am simtit nici un moment ca nu ar fi atent si cu oaspetele lui, in acest caz – eu.

Jessie (cred, mereu uitam numele catelusei) si
Mr. Smooch (adica, Dl. Pupic - mare strengar)

Familia avea deja un plan – gradina zoologica. Am fost si eu invitata. Mai aveam optiunea de a dormi – lucru destul de necesar – pentru ca eram moarta, absolut terminata de oboseala! Dar nu aveam atatea zile in Cairns, asa ca am decis sa accept orice oferta. In plus, Australia pare exact genul de tara in care nu te poti descurca fara masina – orice obiectiv este departe de altul.

Am ajuns la gradina zoologica, unde a trebuit sa imprumut bani de la John pentru intrare pentru ca au ajuns prea departe cei 8 dolari asutralieni pe care ii cumparasem la aeroport. Nu sunt fanul gradinilor zoologice, dar nu eram atat de rupta de realitate incat sa cred ca o sa intalnesc la tot pasul canguri si crocodili. Asa ca a fost o experienta foarte buna din care m-am ales cu multe poze hazlii.

Hannah & Sarah

Sarah - puiut de cangur

Mai ceva ca maimutele din India, eh? :)

Ce curiosi suntem!

Ce ma mai mananca mana asta!

Astuia nu i-a fost rusine sa faca nr 2 in timp ce era fotografiat...
Si eu, foarte insensibila!

Doarme cu manuta sub cap! :)))

Are miscari mai tari ca Elvis!

Daca ma intalnesc cu asa ceva pe langa vreun rau?!?

O gaina e un snack pentru el!

Cea mai amuzanta faza... Ce cauti puiule?

Copacel cu flori/frunze corai...
Foarte frumosi! Si sunt peste tot!

Ati vazut fetisoara mai frumoasa ca a mea?

Mare secretos si papagalul asta! :p

Frumoasa relatie :)

A trecut foarte aproape de capul meu!!! E ok?

Pe urma, John si fetele m-au dus sa imi arate alte locuri frumoase din zona – viste panoramice peste valea in care se afla orasul si o cascada intr-un parc national din apropiere. Pe drum am mancat cartofi prajiti cu sos specific englezesc – maro si gros (gravy). Defapt, se crede ca „gravy” a originat din Egipt, in jurul anului 3000 B.C.

Apa si iar apa si iar apa....

All in all, o experienta foarte buna pentru o zi ce a urmat unei nopti nedormite!

Finalul a fost mai trist – John le-a dus pe fete acasa, trecand pe langa fosta lor casa/ferma. Nu parea sa fie deloc impacat cu situatia in care se afla. Il lovise destul de tare  si, dupa mai bine de un an, era lafel de afectat. Imi pare rau...