Brisbane este situata la capatul sudic al barierei de corali. Acesta a fost unul din motivele principale pentru care am ales sa vizitez Brisbane in loc de Melbourne, mai ales ca am inteles ca se aseamana destul de mult. Asta si faptul ca era in drum spre Sydney si era mai economic pe plan financiar. Ideea era ca daca nu reuseam sa merg la bariera de corali, sa pot sa fac o excursie de aici. Oricum, nu se compara frumusetea barierei de corali in Cairns cu cea de prin apropierea Brisbane (din cate am auzit), dar nu vroiam sa ratez asa un obiectiv major!
A doua zi in Brisbane, adevarul este ca nu stiam ce as fi putut face. David, ca o gazda dedicata ce era, m-a intrebat daca vreau sa-l insotesc in Gold Coast (un fel de echivalent al Sunny Beach din Bulgaria). „De ce nu!?”, cum ar spune un bun prieten. Un lucru neplanificat este intotdeauna binevenit in programul meu, mai ales cand nu aveam dispozitie de oras.
Drumul a durat cam 1 ora. Am mers la prietenii lui David de la care trebuia sa ia niste CDuri pentru compilatia la care lucra. Drumul a fost superb, presarat cu plaje si estuare haioase.
Acasa la prietenii lui David nu pot sa spun ca m-am simtit foarte confortabil, dar am intalnit o bunicuta foarte haioasa, cu accent puternic britanic, care croseta un vestmant pentru ceainic – pentru a tine ceainicul si ceaiul cald pentru o perioada cat mai lunga de timp. Pe caldura aia, numai de asta nu m-as fi ocupat eu... dar bunicuta era o figura remarcabila... Ce puternice si indrajite sunt doamnele mai in varsta... Alte vremuri, presupun...
Dupa ce si-a rezolvat treaba, am mers in Gold Coast. Aici am aflat ca era tocmai perioada cand se terminasera liceele... deci, perioada cand proaspetii absolventi isi faceau de cap! Cea mai amuzanta faza a fost sa vad o fantana arteziana inspumata, in fata unui bloc foarte inalt (urate sunt statiunile de ciment la malul marii). Initial, m-am mirat fara sa inteleg. Atunci mi-a zis David, dand din cap cu dezaprobare, de perioada anului si de glumele pe care le faceau tinerii. Copiii, pusesera sampon in fantana care, fiind in continua miscare si recicland apa, inca facea multa spuma. Interesanta inventie – propriu jacuzzi sau propria camera cu spuma (cum unii dintre noi isi amintesc din experientele noastre studentesti din Norvegia). Mi-a parut insa rau pentru planeta... Nu era o miscare foarte draguta – apa irosita si poluata fara consideratie...
Si o mica tornada de nisip... Eu nu respect si nu ma inspaimanta nimic altceva mai mult decat natura...
Plaja era foarte mare si, ca si orasul, destul de deserta. Tinerii probabil bausera si petrecusera foarte mult toata noaptea, asa ca recuperau somnul acum!
Peste ocean se vedea cityscapeul Brisbaneului... Frumos...
Dezamagirea cea mai mare pana acum este ca nu vad deloc surferi. Oricum, deloc surferii la care ma asteptam... nici un minut nu stau pe placi! Si sunt si foarte rari! Si, Gold Coast este una din cele mai cunoscute destinatii pentru surfing, din cate am inteles. Probabil cei seriosi au plajele lor deserte, pline de stanci si curenti puternici.
Soarele era naucitor, caldura greu de suportat, dar apa compensa prin efectul ei puternic de racorire. Din pacate, curentul oceanului era foarte puternic. Abia reuseam sa nu ma rastoarne din picioare. Cu toate astea, am inceput sa ma joc cu valurile, sarind peste ele, asa cum faceam in vremurile bune din copilaria mea la Mamaia. David, ca si John, se intreba daca stiam sa inot. M-a urmarit cateva minute atent, dupa care s-a relaxat si chiar m-a felicitat. Presupun ca insemna ceva sa primesti un compliment in legatura cu skillsurile tale de inot de la un australian!
Dupa cateva balaceli, cu dorinta puternica de a ne apara de soarele naucitor care nici cu cele 10 aplicari de crema protectoare pe minut nu ne ierta, am pornit inapoi.
David avea ceva compilatii de facut, asa ca am iesit prin imprejurimile casei lui. In afara de centrul de business, Brisbane era intins pe latime, cu cladiri foarte joase. Cred ca trebuie sa furam know-howul acoperisurilor de la australieni, ca altfel nu inteleg cum reusesc sa supravietuiasca cu asa mare suprafata de racorit!
Baietii nu m-au lasat sa imi continui fotografiatul in liniste pana nu le-am facut si lor o poza...
Am fost la putin shopping de mancare – crackers, branzici, niste mezeluri mai fine, vin – si am luat o cina usoara invitandu-l si pe David sa participe. Cu o seara inainte ma invitase la o salata foarte buna cu pui la rotisor... It was only fair!
Terminase compilatia si astepta telefonul. Ni se facuse somn si lene la amandoi si desi era o ocazie din 1000, nu mai aveam nici un chef de club. Cu toate astea, l-am insotit pe David care, pe la jumatatea drumului a primit un telefon ca lumea se cam rarea (era trecut de miezul noptii intr-o zi de saptamana), asa ca am decis sa ne intoarcem. Inteleg ca nici unui DJ nu-i place sa puna muzica pentru putina lume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu