Osaka

M-am trezit si, pentru prima oara in Japonia, m-am bucurat de intimitatea unei camere in care sa fiu doar eu pentru cat timp vreau! Am intrat pe internet, am verificat ce as putea sa fac, mi-am facut bagajul si am urcat. Nanako era treaza de mult. Defapt, toata lumea parea sa fi plecat de acasa. Mi-a facut o supa instant de ciuperci (pacat ca nu era una japoneza) si am mai aflat cate ceva despre ea.

Acum peste doi ani, Nanako a divortat, si-a lasat copii in grija mamei si a plecat sa faca inconjurul lumii pentru 2 ani. Nu pot sa spun ca nu ii inteleg impulsul sau necesitatea unei astfel de ruperi de realitate, dar nu am putut sa nu gandesc ca timingul ei era putin off...

Am vorbit despre multe lucruri spirituale. Inainte de plecare, i-am oferit cadou un CD cu concertul lui Michael Jackson in Bucuresti. Mi-a spus ca in cei doi ani cat a calatorit prin lume si a stat la gazde ca si mine, nu s-a gandit niciodata sa dea cadouri. Acum inapoiaza din bunatatea de care a avut parte primind oameni in gazduire la randul ei. Ma intreb ce crede familia ei. Nu am vazut niciodata pe nimeni, in afara de ea... Oricum, nu am cum sa nu apreciez invataturile budhiste. Dai fara sa astepti inapoi, stiind ca ce dai se va intoarce la tine pe alta cale - una de care chiar ai nevoie. Mi-a inapoiat, la randul ei, un cadou – un cd cu desene animate (ca vorbisem de ele)... Imi parea rau ca am facut-o sa imi dea un cadou. Nu era deloc intentia mea. Asta ti-e cu diferentele culturale...

Nanako era destul de ciudata. Imi amintea de gazda mea din Milano care avea probleme destul de mari psihice, daca imi permiteti sa analizez eu situatia. Am stat cu ea jumatate de an si nu pot sa spun ca mi-a facut prea mare placere – evident, acolo plateam chirie. Oricum, si ea plecase in India unde practicase meditatia si yoga. Vorbea des de guru-ul ei. Singurul lucru pozitiv care mi s-a intamplat datorita cunoasterii ei a fost ca i-am intalnit un prieten, care s-a dovenit a-mi fi inger pazitor in Italia. Inainte de examene mi-a fost furat laptopul si el mi-a imprumutat unul.

In sfarsit, am plecat de la Nanako spre o farmacie. Raceala nu ma mai ocolea. Aveam nevoie de ceva. Pe drum, deja mi se facuse dinnou foame, am incercat niste Takoyaki. Mi-au fost recomandate ca ceva traditional regiuni Osaka – gogosi micute umplute cu caracatita in sos. Nu pot sa spun ca mi-au placut! M-am si ars si nici macar nu erau pe gustul meu. In sfarsit, ceva pe plan gastronomic in Japonia dupa care nu ma omor.

Takoyaki

Am mers pe jos de la statia Namba pana la castelul din Osaka – cea mai mare atractie din zona – si pe urma inapoi in Namba. Osaka este mult mai moderna decat ma asteptam. Poate ca dupa traditionalismul din Kyoto pot sa-l apreciez mai mult. Tokyo nu a prea avut sanse sa concureze cu noile orase ale Chinei...

Nu gasesti magazine, dar automatele sunt la orice colt de strada...

Cand ajungeti la aceasta cladire stiti ca ati ajuns la Castelul din Osaka

La castel am fost cuprinsa de o frenezie pentru poze... 

In parcul castelului m-a acostat un japonez. Nu aveam dispozitie de interactiune, dar eram putin curioasa de abordarea lui. De obicei toti japonezii fug de mine cand le cer directii. Oricum, individul era ciudat. Mi-a spus, fara sa-l fi provocat, ca nu are o prietena si ca fosta lui prietena isi dorea o relatie deschisa... Oare asa vroia sa ma agate? Am mers impreuna inspre statia de metrou si i-am refuzat oferta de a merge la cina – platea el. Nu multumesc! Japonezii nu mi se par cei mai safe oameni de pe planeta, in momentul asta!

Si, atunci, am avut ocazia sa ma joc cu imaginile norilor reflectate pe zgarie-nori. Zona era aerisita si verde.

Osaka seara, prin centru, mi-a dat un sentiment destul de linistitor...

Spre deosebire de S & SE Asie, in Japonia orhideele sunt imense

In drum spre noile mele gazde, din galeriile de la statia de tren, am cumparat un obiect vestimentar pe care pareau sa-l poarte toate fetele din Japonia – sosete pana peste genunchi... Foarte sexy! Incantata ca au costat foarte putin! Japonia chiar nu este atat de scumpa pe cat se spune! Astea au costat doar 12 RON!!!

Pe seara, le-am intalnit pe noile mele gazde – Kaori si MaKoto. Dinnou Makoto – deci se foloseste si pentru fete! Si, ghiciti ce inseamna? Sincer! Da, recunosc, Makoto-barbatul era sincer ca vroia sa ma duca la spa. Pacat ca am ratat izvoarele japoneze...

Oricum, inapoi la noile mele gazde... Niste fetite foarte dulci si prietenoase, varianta feminina a baietilor din Tokyo. Stateau cam departe de centru (trebuia sa iau trenul), dar aveau ca si baieti din Tokyo, o casa traditionala...

Au facut cina si am putut in sfarsit sa vad cum se face supa. Mi-au spus si care este secretul – pliculete de concentrat de miso. Mi-au dat si ponturi de unde se pot cumpara foarte ieftin – un fel de 1-dollar-shop. In plus, am mai mancat si niste Okonomiyaki – niste clatite pufoase in care pusesera legume si batoane de creveti, toate taiate fasii... Mancarea in Osaka mi se pare mult mai grasa decat oriunde altundeva am fost in Japonia, dar era inca foarte gustoasa.

Dupa masa am aflat de ce primeau in gazda. Faceau research pentru o afacere de bed&breakfast. M-au rugat sa le raspund la un chestionar. M-au amuzat....

Noaptea mi-am petrecut-o dinnou pe tatami. Ce simplu e sa gasesti un loc de dormit pentru un oaspete in Japonia. Nici nu trebuie sa iti ocupi spatiul cu un pat! Si nici macar nu renunti la confort!